Profesorul Emil Racoviţă a participat la explorarea Antarcticii, a fondat ştiinţa numită biospeologie şi a creat primul Institut de Speologie din lume.
A murit, după cel de-al doilea război mondial, la Cluj, în frig şi sărăcie.
Una dintre cele mai interesante figuri din istoria ştiinţei româneşti este cea a prinţului Emil Racoviţă.
Descendent al unei familii princiare care a dat o serie de domnitori Moldovei, prinţul Emil Racoviţă a devenit unul dintre cei mai respectaţi savanţi din lume.
El a participat, în calitate de naturalist, la una dintre cele mai rodnice expediţii ştiinţifice în Antarctica şi a fondat ştiinţa numită biospeologie.
După decenii petrecute în Franţa, el s-a întors în România şi a fondat la Cluj, în anul 1920, primul Institut de Speologie din lume. În perioada interbelică, Emil Racoviţă a fost senator al României, preşedinte al Academiei Române şi rector al Universităţii din Cluj. Marele savant a plecat la Timişoara în anul 1940, după ce Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă.
Emil Racoviţă a revenit apoi la Cluj, unde a murit, la 79 de ani, în sărăcie şi frig.
O biografie fabuloasă
Prinţul s-a născut în Iaşi, în anul 1868, adică la nouă ani după Unirea Principatelor Române a fost dat la şcoală la Iaşi, unde l-a avut ca învăţător pe Ion Creangă, iar apoi, ca profesor, pe Grigore Cobălcescu.
Micul prinţ l-a îndrăgit atât de tare pe profesorul său încât, la două decenii după terminarea şcolii din Iaşi, Emil Racoviţă avea să boteze una dintre insulele descoperite în Ţara de Foc cu numele de Insula Cobălcescu.
Prinţul a fost trimis, în tradiţia familiei, pentru a studia Dreptul la Paris, la Universitatea Sorbona.
În paralel, Emil Racoviţă a audiat şi cursurile Şcolii de Antropologie.
După ce şi-a luat licenţa în Drept, Emil Racoviţă s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Sorbona, apoi, după finalizarea studiilor, prinţul român a început să lucreze în domeniul oceanografiei, în laboratoarele Arago din Banyuls sur Mer.
Pentru a studia mai bine viaţa subacvatică, Emil Racoviţă s-a specializat şi a devenit scafandru.
Românul a decis însă să părăsească viaţa confortabilă din laboratorul francez pentru a se alătura expediţiei ştiinţifice belgiene în Antarctica, în anul 1897, în calitate de naturalist.
Rezultatele ştiinţifice ale cercetărilor realizate de Emil Racoviţă au fost publicate în 60 de volume.
Cantitatea de informaţie obţinută de savantul român era mai mare decât cea adunată în toate expediţiile precedente la un loc. Întoarcerea lui Emil Racoviţă a fost una triumfală în Franţa.
În anul 1900, savantul român a devenit director-adjunct al Laboratorului Oceanografic Arago.
Înapoi în ţară
Deşi, în Franţa, savantul român ajunsese să fie unul dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă, el a decis să se întoarcă, împreună cu familia sa, în ţară, după Marea Unire a Transilvaniei cu România, din anul 1918.
Un savant celebru prin bunătate şi pasiunea pentru ştiinţă
Emil Racoviţă a rămas celebru pentru bunătatea lui, dar şi pentru rigoarea ştiinţifică.
De asemenea, era cunoscută pasiunea sa pentru munca de cercetare. Savantul primea, pentru a nu mai pierde vremea cu drumul pe jos de la biroul său din institutul situat în complexul Haşdeu la casa sa, situată pe actuala stradă Emil Racoviţă, din cartierul Gruia, mai jos de stadionul echipei CFR Cluj, prânzul în sufertaşe.
Mâncarea era gătită şi adusă de soţia sa.
Activitatea lui Emil Racoviţă a fost întreruptă de Dictatul de la Viena, din anul 1940. Universitatea clujeană a plecat în refugiu la Sibiu, iar savantul român s-a stabilit la Timişoara.
Practic, aici a petrecut Emil Racoviţă cel de-al doilea război mondial. Savantul a revenit la Cluj în anul 1946.
Solidar cu studenţii
În acele condiţii, prinţul Emil Racoviţă a suferit de frig şi foame. Din spirit de solidaritate cu studenţii săi, savantul nu a acceptat ajutorul oferit de prietenii săi, inclusiv de consulul Alfred Chapuis. Iosif Viehmann, fostul sau asistent, îşi aminteşte cum savantul român a refuzat hrana trimisă de elveţian după o partidă de vânătoare, dar şi lemnele pe care i le trimisese lui Racoviţă pentru încălzirea locuinţei.
În condiţiile precare de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Emil Racoviţă s-a îmbolnăvit de o pneumonie severă.
Cu sănătatea zdruncinată, în foame şi frig, la 79 de ani, marele savant român a trecut la cele veşnice în anul 1947.
Articol de Claudiu Padurean, sursa: www.romanialibera.ro
Rapidul Nostru, temerarul ce infrunta de 93 de ani gerul naprasnic al vremurilor, fie ca el sufla din randurile suporterilor "pe interese" sau al pseudo-patronilor la fel de criminali, va merge cat mai departe indiferent de conditii.
La fel de demni si plini de orgoliu, precum marele savant roman, cu pretul unor ani de ratacire in identitate, noi cei cu sange visiniu ne vom incredinta sufletele unui porumbel alb.
Zborul sau deasupra capetelor plecate, duca-va ruga catre Galeria din Ceruri pentru un nou inceput.
Implorand iertare.
Pentru faptul ca Rapidul incredintat de catre strabuni, porneste din lumi subpământene cel mai aprig si greu razboi: cel cu sine.
Victoria depinde doar de noi.
Altfel, precum Marele Savant Emil Racovita, nu ne va ramane decat privilegiul de a intra in istorie drept cei mai temerari, orgoliosi, mandri si frumosi sustinatori ai unei echipe Unice.
A unei lumi subpământene pline de povesti nemuritoare.
FzR!!
Rapidul Nostru, temerarul ce infrunta de 93 de ani gerul naprasnic al vremurilor, fie ca el sufla din randurile suporterilor "pe interese" sau al pseudo-patronilor la fel de criminali, va merge cat mai departe indiferent de conditii.
La fel de demni si plini de orgoliu, precum marele savant roman, cu pretul unor ani de ratacire in identitate, noi cei cu sange visiniu ne vom incredinta sufletele unui porumbel alb.
Zborul sau deasupra capetelor plecate, duca-va ruga catre Galeria din Ceruri pentru un nou inceput.
Implorand iertare.
Pentru faptul ca Rapidul incredintat de catre strabuni, porneste din lumi subpământene cel mai aprig si greu razboi: cel cu sine.
Victoria depinde doar de noi.
Altfel, precum Marele Savant Emil Racovita, nu ne va ramane decat privilegiul de a intra in istorie drept cei mai temerari, orgoliosi, mandri si frumosi sustinatori ai unei echipe Unice.
A unei lumi subpământene pline de povesti nemuritoare.
FzR!!
