luni, 22 august 2016

Rio de Janeiro

 
Celebra statuie a lui Iisus din Rio de Janeiro este cunoscuta de toata lumea lumea, însă foarte puţini ştiu că sculptorul chipului Mântuitorului este românul Gheorghe Leonida.
Acesta provine dintr-o familie care a dat ţării numeroase personalităţi (inginerul Dimitrie Leonida si Elisa Leonida Zamfirescu, de asemenea inginer).
Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi, în 1892 (1893, după alte surse).
Cum tatăl său, ofiţer de carieră, a fost nevoit să plece din Galaţi, Gheorghe a absolvit liceul la Bucureşti, unde apoi a urmat Conservatorul de Arte Frumoase, secţia sculptură.
Şi-a făcut debutul în 1915, la un salon naţional.
După ce a luptat în Primul Război Mondial, şi-a continuat studiile de artă în Italia, timp de trei ani, iar operele sale au fost încununate cu mari premii la Roma (pentru lucrarea „Reveil”) şi la Paris („Le Diable”).
În 1925, s-a mutat în capitala Franţei, unde Paul Landowsky tocmai primise comanda pentru statuia Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul).
Unanim recunoscut pentru expresivitatea chipurilor pe care le realiza, Gheorghe Leonida a fost angajat de Landowsky să sculpteze capul monumentalei statui a lui Iisus.
Începută în 1926, întreaga lucrare a fost finalizată în 1931 şi a devenit în timp un adevărat simbol al Americii Latine.
Cu o înălţime totală de 38 de metri (numai capul are 3,75 metri) şi o greutate de 1.145 de tone, Cristo Redentor este considerată una dintre minunile lumii moderne.
Întors în ţară, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze, însă a murit la 49 de ani, în primăvara anului 1942, căzând de pe acoperişul casei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei.
Regimul comunist i-a minimalizat opera, din cauza faptului că Leonida a sculptat mai multe busturi ale membrilor Casei Regale, astfel că faimoasa sa contribuţie la minunea din Rio a rămas uitată de români.
Lucrările lui Gheorghe Leonida se află în principal la Castelul Bran şi la Muzeul Naţional de Artă.

surse info: Adevarul, Wikipedia
 

Sportul Romanesc privit din pădurea Tijuca, de pe muntele Corcovado  pare din ce in ce mai neinsemnat.

Ultima medalie de la Rio este adaugata palmaresului romanesc de catre Albert Saritov, cecenul naturalizat in aprilie anul acesta, cu maximum 2 saptamani locuite in tara noastra si pregatirea pentru Rio integral facuta in Rusia.

De la scandalul drapelului, a echipamentului contrafacut, demisia presedintelui COSR si pana la rusinoasa clasare pe pozitia 47 a clasamentului pe natiuni, olimpiada a insemnat o noua ocazie de a ne constata nefericirea, declara falimentul si ingrijora de incompetenta tuturor celor ce conduc destinele sportului romanesc.
In anii '80 Marea si Unica Galerie a Rapidului canta: " Samba-Rapid / Samba-Rapid / Rio de Janeiro...Rio de Janeiro", semn ca sportivii de atunci, indiferent de culorile ce le reprezentau, erau injectati cu pasiunea pentru performanta.
 
Astazi spiritul national este alimentat de performantele proaspat naturalizatilor, fie ca se numesc Saritov sau De Amorim - un alt campion al Romaniei.
 
Sa nu ne miram daca la participarea viitoare, in cazul in care sportul romanesc va mai exista, vom fi devansati in clasamentul natiunilor de tari precum Bahrain, Vietnam sau Qatar.
 
Rapidul, batranul pradat economic, politic  si multe alte interese obscure, se va ridica cu siguranta, isi va purta cu mandrie drumul prin ligile inferioare si cel mai important ne va fermeca cu performantele sale sportive, refuzate anul acesta tocmai de cei ce ar trebui sa se ingrijeasca de astfel de rezultate, noile generatii de suporteri.
 
Pentru a ajunge la aceasta destinatie e nevoie insa de intelepciune, buna-credinta, unitate si incredere.
 
 
FzR!!!