E 1940 si a trecut abia un an de cand a inceput al doilea razboi mondial, iar aproape toata Europa a cazut la picioarele germanilor.
Toti ochii sunt pe Anglia, ultima tara care inca rezista si ce a mai ramas din Imperiul Britanic. In nord-vestul Angliei, intre raul Mersey si Marea Irlandei, orasul Liverpool e martor la cea mai mare distrugere din istoria sa.
E al doilea cel mai bombardat oras dupa Londra.
Dupa cativa ani, se inaugureaza si Canalul Manchester, ceea ce inseamna ca toate vasele vor merge catre cealalta metropola din nord.
Jumatate din populatie se muta in Londra sau in Statele Unite.
…At the end of the storm
Is a golden sky…
Dar sunt lucruri care TREBUIE sa se intample.
In 1960, scotianul William Shankly, care avea 47 de ani, a venit sa antreneze echipa Liverpool FC, in liga secunda pe vremea aia.
In luna iulie a aceluiasi ani, patru tineri isi schimba numele trupei din „Silver Beatles”, in „Beatles”.
Pana in 1963, echipa lui Shankly ajungea din nou in prima liga, luptandu-se pentru titlu.
La fel ca Beatles, Gerry and the Pacemakers erau o trupa din Liverpool.
Dupa anii ’50 mai putini reusiti, echipa era din nou in top. Printre tribunele de pe Anfield se numara si The Spion Kop, un grup de 30.000 de suporteri care si-au ales numele dupa un deal din Africa de Sud unde mai multi locuitori din Liverpool si-au pierdut viata, intr-un accident aviatic.
Pe vremea aia nu trebuia sa iti iei biletul de pe internet cu 6 luni inainte, ci trebuiau sa stea la cozile lungi de dinainte de meci.
Ca sa nu se plictiseasca lumea, DJ-ul stadionului punea topurile vremii, insistand cu melodiile trupelor din Liverpool. Cei din Kop cantau cel mai tare celebrele melodii ascultate in puburile si barurile orasului.
In acea luna friguroasa de noiembrie, toti fanii din Kop au inceput sa cante alaturi de Gerr Mardsen „You’ll never walk alone!”, cantecul care era pe locul 1 in top si pe care il modificase un pic fata de varianta originala din 1945.
Incepand din ziua aceea, la inceputul si la sfarsitul fiecarui meci, fanii au cantat melodia celebra.
In 1964 deveneau campioni ai Angliei.
O data cu trofeele venite, fanii nu s-au mai oprit din cantat: victorie sau infrangere, acasa sau in deplasare, in Anglia sau in afara tarii, lumea incepea sa ii recunoasca.
Echipele din lume s-au indragostit si l-au adoptat ca imn: Feyenoord, Twente si Cambuur din Olanda, Borrussia Dortmund, Mainz, Kaiserslautern, Borrussia Monchengladbach, St Pauli si Darmstadt din Germania, FC Tokyo din Japonia si, mai mult decat oricine, Celtic Glasgow.
Poate ca e un cantec minunat pentru toata lumea, insa el are o valoare aparte pentru fanii lui Liverpool si folclorul local. Cuprinde tot ce s-a intamplat cu Liverpool in istoria de peste 120 de ani.
Cel mai frumos moment si cel mai urat moment.
2005 si 1989.
Istanbul si Hillsborough.
Pe 15 aprilie 1989, 96 de fani ai lui Liverpool au fost sa isi sustina echipa favorita, alaturi de alte mii de fani, nu s-au mai intors acasa, dupa ce o tribuna s-a prabusit peste ei.
Toata lumea a dat vina pe fani, insa locuitorii si suporterii n-au uitat niciodata ca vina a fost a autoritatilor.
Finala dintre Liverpool si Everton din Cupa Angliei a pornit cu cei 90.000 de suporteri cantant You’ll Never Walk Alone.
La fel s-a intamplat si la meciul din Cupa Campionilor dintre Real si Milan, cand italienii au cantat imnul lui Liverpool, imediat dupa momentul de reculegere.
Pe 25 mai 2005, Liverpool era in finala Champions League. Milan conducea cu 3-0 la pauza si nimeni nu mai credea ca englezii mai pot reveni.
Nimeni in afara de fanii lui Liverpool, care strigau din toti planii „You’ll never walk alone!”
Liverpool a revenit in doar 10 minute si a castigat Cupa la penalty-uri.
…Walk on, walk on
With hope in your heart
And you’ll never walk alone…
Era o dupa-amiaza friguroasa din 1963 cand cel mai tare imn s-a nascut, cand povestea dintre oras si echipa a inceput. Daca crezi ca este vorba doar de un cantec celebru din anii ’60 pe care l-au ales complet intamplator, te inseli.
You’ll never walk alone este un ritual de bucurie si tristete, de mandrie si umilinta. You’ll never walk alone este despre ce inseamna Liverpool FC.
sursa: https://eusunt12.ro
O Poveste despre bucurie, tristeste, umilinta si mandrie.
O Poveste despre Incredere.
O Poveste despre Incredere.
Poate nu intamplator pe malul raului Mersey, la Museul Liverpool, intr-o vitrina stapaneste mandra emblema Rapidului:
Pentru ca nu intamplator Rapiduletul are un destin asemanator.
O echipa nascuta si crescuta din inimile oamenilor simpli, iubita de cei mai celebri.
Pentru simplul fapt ca Rapid Traieste!
FzR!!
