Lacrimi, rabdare, incredere, speranta si pasiune.
Pe 4 iulie 2004 chiar pe Estadio Da Luz, zeii antici decideau in favoarea Greciei, iar Selecção de Portugal pierdea titlul.
Opt ani mai tarziu, la 27 iunie 2012, pe Donbass Arena, pierdeau in semifinala contra Spaniei.
Anul trecut, in orasul iubirii cucereau titlul european, cand nimeni nu le dadeau nici cea mai mica sansa.
Va suna cunoscut?
De la Eusebio, Figo, Rui Costa, Ronaldo si pana la ultimul suporter, ei toti au stiut ce inseamna lacrimile, rabdarea, increderea, speranta.
Iar cu aceeasi pasiune au stiut ca bucuria, chiar si macar aceea de a juca fotbal, nu le va fi refuzata.
Iar daca ne-am indoit vreodata, nu uitati faptul ca singura reusita din finala impotriva Frantei a fost a lui Renato Sanches.
Celelalte doua prenume ale portughezului, culmea coincidentei, ca un semn divin, sunt Júnior Luz .
Iar daca adaugam faptul ca la ora finalei avea varsta de 19 ani, adica exact cea a tuturor celor care duc spiritul Rapidului mai departe, nu trebuie decat sa credem ca suntem aproape, foarte aproape de cea mai frumoasa reusita.
Aceea de a redeveni campionii celei mai frumoase Povesti de Iubire.
Iar daca ne-am indoit vreodata, nu uitati faptul ca singura reusita din finala impotriva Frantei a fost a lui Renato Sanches.
Celelalte doua prenume ale portughezului, culmea coincidentei, ca un semn divin, sunt Júnior Luz .
Iar daca adaugam faptul ca la ora finalei avea varsta de 19 ani, adica exact cea a tuturor celor care duc spiritul Rapidului mai departe, nu trebuie decat sa credem ca suntem aproape, foarte aproape de cea mai frumoasa reusita.
Aceea de a redeveni campionii celei mai frumoase Povesti de Iubire.
FzR!!
