Rapid a reușit să-l transfere pe Saiffedine Alami un mijlocaș de creație.
Urmașul lui Noureddine Zyati, s-a născut în Spania, la Tarrega, din părinți marocani. În 2012, el a făcut parte din Academia Nike, a evoluat pentru Lleida și Mannheim, iar în 2015 a fost unul dintre cei mai buni jucători ai Dunării Călărași.
După un sezon excelent la călărașeni, Saiffe a ajuns la Rapid în vara lui 2016, unde a jucat într-un meci amical cu Domnești, însă din cauza falimentului, marocanul s-a transferat în Franța, la cea de-a două echipă a capitalei franceze, FC Paris, cu care a promovat în liga secundă, fiind unul dintre cei mai buni jucători.
În 2018, Alami a ajuns la Casablanca, unde a fost vicecampion al Marocului, cu Raja.
Alami a semnat cu Rapid un contract valabil timp de trei ani, mâine va face vizită medicală, iar dacă totul va fi ok acesta va începe antrenamentele sub comandă lui Daniel Pancu.
„Mă bucur enorm că am venit la Rapid, unde, din păcate, nu am apucat să joc în 2016, deși mi-aș fi dorit foarte mult. Știu foarte bine clubul, îi știu istoria, suporterii, și toate acestea m-au făcut să accept imediat oferta conducerii rapidiste”, a spus Saiffedine pentru fcrapid.ro.
Bun venit, Alami!!
Urmează poveștile de basm. Cu prinți în alb și vișiniu.
Nouă " Minune Blondă " a Giuleștilor pare să fie Cătălin Hlistei....
Născut la Arad și nu la Oradea, atacantul nostru a dovedit inclusiv în meciul de sâmbătă trecută dârzenie, ambiție și mai ales caracter.
La finalul jocului, membrii celor două echipe au salutat ambele galerii și i-au aplaudat pe fanii din tribună. Singurul care a refuzat să facă asta a fost rapidistul Cătălin Hlistei!
" Nu puteam să salut galeria adversă. Nu știu dacă se vor supăra suporterii noștri, dar, fiind arădean, nu puteam să fac asta! Am crescut la Arad, am jucat la UTA, nu puteam să fac asta, mai ales că era vorbă despre Timișoara.
Chiar nu pot.
Cu Rapidul e altceva, joc pentru Rapid și aici îmi fac treaba. Dar nu sunt obligat să merg să salut galeria Timișoarei", a spus mijlocașul de 25 de ani la finalul jocului.
Până la a câștigă un idol, de sâmbătă am câștigat un caracter.
De care vom avea extrem de multă nevoie în grelele bătălii ce se anunță.
”A fost un joc la o singură poartă. 90 de minute s-a jucat la o singură poartă, într-o singură direcţie, cu cinci jucători de bază absenţi, plus copii.
Am fost sterili, într-adevăr, nu am avut răutate, agresivitate la finalizare. În rest nu cred că se pune problema asupra victoriei.
Am dominat total un adversar care nu a ieşit din 16 metri 80 de minute.
Şi în opt oameni dacă jucam, câştigam meciul ăsta.
E o victorie de caracter, de moral, a jucătorilor.
Au forţă, demonstrează. Au trecut printr-un moment greu, se obişnuiesc uşor-uşor cu ceea ce înseamnă Rapidul şi vor demonstra, vor demonstra că sunt cei mai buni”.
” Nu voiam un scor mai mare. Aveam nevoie de fotbal, de joc.
Dacă ni se oferă şi un gazon pe măsură, poate o să jucăm un fotbal şi mai plăcut decât asta, cu foarte multe ocazii, cel puţin la meciurile de acasă.
O echipă cu pretenţii are nevoie de un gazon bun. Nu mă interesează rezultatul pe mine, să fie clar, pentru toată lumea. Mă interesează jocul echipei.
A fost un joc execrabil la Turnu Măgurele. Puteam să pierdem şi cu 7-0.
Nu am avut atitudine, nu am avut caracter, nu am avut nimic.
Plus că nu am legat trei pase, nu am respectat nimic din ce am făcut.
Mă interesează doar jocul echipei.
Nu mai vorbesc până la proba contrarie. Vă las pe toţi să mă consideraţi nebun, atât”
”Nu am nicio problemă cu nimeni. O să vedeţi în continuare ce se întâmplă. Sunt aici pe un termen lung, foarte lung chiar şi voi lăsa Rapidul ăsta în cupele europene. Dar mai am de rezolvat nişte probleme pe parcurs.
Aştept jucători şi mai e puţin.
Eu aştept de două luni.
O să mai vină. Toate meciurile sunt grele, pentru că ăştia sunt adversarii.
Aţi văzut şi azi.
Am jucat cu fraţii noştri şi aţi văzut ce s-a întâmplat pe teren. Trebuie să fim pregătiţi de luptă. Pe fotbal nu cred că se pune problema de echipe mai valoroase decât noi”.
Declaraţiile lui Pancone....
Pline de optimism. Inclusiv cele referitoare la a 2-3 achiziţii.
Aseară victoria celor de la Gaz Metan împotriva fcsb a fost condusă de căpitanul Marius Constantin, Ovidiu Herea este deja la al 4-lea gol în tot atâtea meciuri, iar Ioniță pare să nu reușească a se impune la Craiova...
Câteva nume cu sânge pur rapidist.
O axa ce ar decide confruntările extrem de grele ce se anunță.
Pentru că până la o participare în cupele europene trebuie să construim un club profitabil.
Capabil să se autofinanteze.
Astfel încât să nu mai fim nevoiți a o lua..." tot mereu de la capăt".
Ieri, dincolo de spectacolul celor două galerii înfrățite și a peste 6000 de suflete din tribune, sub un soare dogoritor ce ne-a stors până la limita, partida din Regie a oferit din păcate aproape nimic.
Supărarea lui Pancone de la conferință de presă dinaintea partidei a părut că a schimbat foarte puțîn în mentalitatea jucătorilor noștri. Ce pare că-i strânge tricoul vișiniu.
Cu un Djuric total inexistent, un Pănoiu extrem de fricos ( sper cauza se fie vârstă a celor doar 16 ani și faptul că se află la debut ) și un Lazăr imprudent și imatur ( sancționat cu roșu!) , Rapidul a suferit enorm.
Optimismul lui Pancone pare o strategie care riscă să nu dea rezultate.
Glasurile din tribună a celor din jurul meu au început să fie dojenitoare și nerăbdătoare.
Semn că rândurile îngroșate ( peste noapte ) ale rapidistilor aduc timpuriu pretenții exagerate.
Străfundurile ligilor mai mult decât inferioare au fost uitate, iar suporterii par să se grăbească a transformă amarul ultimilor ani în revoltă.
Golul anulat pentru o presupusă poziție de offside a lui Mallo, bară lui Hlistei și incursiunile neobositului Voicu au însemnat mult prea puțîn față de speranțele strânse în toată această săptămâna.
Pentru că Dzeu ne iubește (chiar și atunci când merităm mai puțîn), pentru că frăția de aproape 40 de ani cu timișorenii se dovedește un fenomen minunat și pentru că singură bogăție a oamenilor simpli rămân cele 90 de minute de emoții petrecute la sfârșit de săptămâna, la o incursiune a lui Oanea Scutaru se hotărește să pună capăt agoniei noastre și introduce balonul în propria poartă.
Rapid – Poli 1- 0
Deocamdată însă sub Soarele „Giulestiului”, în afară nerambdarii născute din speranțele noastre stoarse, nu zărim nimic.
Conducerea rămâne în continuare datoare cu cele 2-3 transferuri care să aducă clarviziunea la mijlocul terneului, investitorul nou-anunțat cel mai probabil zace dezinteresat într-un resort (sperăm de lux).
Suporterii freamătă.
Liga a 2-a pare deocamdată o misiune extrem de dificilă.
In drumul către stadion purtam povara ultimilor ani....
De la chetele " dintr-a 5-a " pe când "galeria" era condusă doar de un puști și până la renaștere, secundele mi-au părut veacuri...
La fel de lungi ca ale unui popor care parcă-și refuză dreptul la fericire.
" Ce zici, Geza, dacă am face și noi o echipa de fotbal? "
Străduțele spre proaspăt noastra "înfiată" Arena, botezată Giulești, gemeau de vișiniu..
Și speranțe.
Halbe de bere, steaguri, eșarfe, părinți și copii.
Forfota de la casa de bilete mi-a răpit reflex un zâmbet.
Trecând de controlul de la intrare, mereu la fel de ostentativ cu cutia de chibrituri, un steward m-a avertizat glumind:
" Să nu arunci cutia în teren! "
Semn că amintirile încă ne răscolesc. Sau cel puțin faptul că până și cei mai subiectivi își recunosc greșelile trecutului.
Stadionul îmi pare plin. Deși suntem cam 8000 de suflete.
În jurul terenului roiesc grăbite zeci de reclame.
Sunt chiar și câteva hostesse care împart materiale publicitare.
Sărăcia ultimilor ani pare uitată.
Poate așa ne este dat nouă rapidistilor...: să uităm repede sau cel puțin să credem că uneori doar visam urat.
Startul partidei este umbrit de incidentele provocate de huliganii dovediți că nu au venit de la malul marii.
Susținătorii um 02301, proscriși pentru al 3-lea an în liga a 4-a, provocă un scandal penibil...
Tribună se dovedește extrem de înțeleaptă.
Sărbătoarea debutului nu este umbrită.
Iar imnul a continuat să răsune peste scaunele aruncate de maimuțoii infrațiți.
Cu huliganismul.
Disputa fotbalistică avea să fie una aprigă.
Dacă de la oficială ni se amintește că "Aici e Giulești", deznodământul din teren ne trezește la realitate.
Aici este liga a 2-a.
Entuziasmul amicalelor din această vară dispare brusc.
Aveam să înfruntăm în cele 90 de minute, vorba unui amic, trei anotimpuri...
Am început sub un soare dogoritor, ne-am înorat din cauza incidentelor huliganice și apoi înviorat sub o ploaie măruntă.
Curcubelul de la sfârșitul partidei avea să ne amintească faptul că pe sub cupola de culori a ligii a 2-a putem pășii doar dacă alături de entuziasm și naivitate, mai picurăm ambiție și dorință.
Scor Alb. Că varul.
Sângele însă pulsează a Vișiniu.
Sfârșitul zilei m-a găsit înghesuit între multe halbe de bere pe probabil singura terasă din parcul Crângași.
Acolo la o masă alături de amicii mei și încă doi suporteri mai în vârstă am depănat amintiri fotbalistice.
Unul dintre ei răsfățat de licorile bahice avea să ne mărturisească:
" Eu sunt cu Sportul...! " Sub tricoul său inscripționat cu "1923" bătea încă o inimă ce se încăpățâna sa creadă în prezentul crunt.
Cu siguranță o frăție mult mai inspirată.
" - Ce zici, Geza, dacă am face și noi o echipa de fotbal?
