Împreună

 

Aproape toți ne-am făcut loc aseară în tribune. 

Copii, adolescenți, părinți și bunici. 

Curcubeul alb-vișiniu, sub un cer puțin îngândurat, dar care ne-a cruțat, avea să surprindă aproape tot: tremurul mâinilor celor ce purtau reeditarea cărții "Glasul roților de tren", mândria bunicilor față de nepoții proaspăt botezați cu fenomenul Giuleștilor, cele 99 de momente speciale ale istoriei noastre, gustul berii de atunci din Atelierele Grivița, Imnul, hazul de necaz, voia-bună și șuierul sirenelor locomotivelor.

La finele partidei dintre membrii galeriei și căpriorii ce ne vor ferici în anul centenar, porțile ni s-au deschis.

Pășind pe gazon, acolo în mulțime, ne-am confundat cu Rapidul.

Fie doar pentru câteva minute, ce ne-au părut dacă nu o eternitate, măcar un veac.

De Fericire.

#Împreunăspre100.

FzR!!

De Sânziene

 

" Pe nesimțite, deasupra lor, cerul își domolise sclipirea. O stea răsărise din senin, stingheră, în creștetul pădurii.

- S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te învețe cineva cum să le privești, cum să știi că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Nu le vezi...

- Îmi pare rău că nu le pot urmări, vorbise ea târziu. Mi-ar fi plăcut să te pot înțelege...

- Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopții, se deschid cerurile. Nu prea înțeleg cum s-ar putea deschide, dar așa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească..." (Mircea Eliade-Noapte de Sânziene)

Rămânem recunoscători comuniștilor pentru faptul că ne-au mutat ziua din 11, când au inventat în '48 nu mai știu ce naționalizare, în 25 iunie, la numai o zi de noaptea Miracolelor.

Pentru că însuși Rapidul înseamnă de aproape 100 de ani, Miracolul trăit cu ochii deschiși.

La Mulți Ani, Rapidule!

FzR!!

Schimbul

E deja bine-știut faptul că de luni bune am coșmaruri.

Azi-noapte, cu siguranță și din nerăbdarea specifică sufletului de copil, m-am visat pășind pe Giulești la Marea Sărbătoare.

Se făcea însă că zăream răni de pământ brăzdând tenul fin al gazonului, iar la fiece-mi pas simțeam oftatul generațiilor noastre.

"S-a stricat gazonul, s-a stricat gazonul...", murmurau vocile, iar zeci de porumbei implorau haotic Cerul.

Cu Zborul Lor.

Aspersoarele s-au pornit necontrolat, stropindu-mă însă complice, pentru a-mi masca lacrimile.

Dimineață am resimțit bucuria unei noi promovări, a unei aroganțe, a unui haz de necaz, dar și a copilașului aflat înaintea participării la evenimentul mult-așteptat.

Astăzi Rapidulețul ne așteptă pe Giulești la aniversarea celor 99 de anișori.

99 de anișori în care ne-a învățat pe rând ce înseamnă dezamăgirea, încrederea, speranța și iubirea.

Astăzi la această nouă sesiune de training, a celor mai frumoase și de preț povești, intrarea este liberă.

Dacă putem spune așa.

Pentru că în stadion vom pătrunde noi toți ce-i oferim din toată ființa iubirea noastră.

Fără a cere nimic în schimb.

La Mulți Ani, Rapidulețule!

Mulțumim!

FzR!!

Ghinionul

Aseară tricolorii U19, cel mai probabil datorită absenței lui Rari (suspendat), au pierdut la limită (2-1) în fața squadrei azzurra.

Tinerii noștri nu s-au mișcat rău, ba chiar naiv din fire, am îndrăznit să visez frumos.

Așa sunt eu, cele mai frumoase lucruri le privesc cu ochii închiși.

Plin de speranță, dar nerăbdător din fire în privința viitorului fotbalului românesc, m-am dus și la o ghicitoare.

Am bătut la ușa și ea a strigat:

"Cine e?"

...așa că am plecat.

Curat ghinion, iubita mea a aflat că am o logodnică și acum vrea să ne întâlnim toți trei.

Acum nu știu ce să fac, s-o aduc și pe nevastă-mea?

FzR!!

GENIALI

" Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață.

Aveam strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur rădeau de mine, profesori și copii, eram numit "prostu' clasei", mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat.

Eram în suferință.

Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic.

Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar:

<< Tu ești geniu >>

Iar eu am început să fiu." (Horațiu Mălăele)

Rapidulețul nostru a pornit tot din clasa a V-a a amatorismului municipal al fotbalului.

Rari s-a alăturat în liga a 3-a.

Mulți, în tot acest timp, au râs, ironizat și privit cu neîncredere.

Rapidulețul a realizat săptămâna această primele 4 transferuri pentru a porni aventura într-un nou sezon. 

Și celebra cum se cuvine anul viitor Centenarul.

Rari reprezintă din această seară România U19 la Campionatul European.

Suntem GENIALI.

FzR!!

Nu plânge...

 

Astăzi, ne-au mai părăsit Șapte Frați...

Cu grad de sergent, dar cu funcție de Mareșal.

Noi Cei din Linia Întâi, bătuți de vânt și de furtuni, nu ne rămâne decât să-i promitem Mareșalului, faptul că nu vom mai plânge niciodată...

Niciodată!

Doar astăzi însă, și ori de câte ori vom mai pierde câte puțin din noi...

Drum Lin, Maestre!

FzR!!

Copilul

 

Aseară la Podgorica naționala României a mimat jalnic fotbalul.

Azi-dimineață, turtit de supărare, abia am reușit să scot capul pe fereastra bucătăriei. Să mă vadă soarele.

Afară, Vera plimba copilul prin fața blocului...

- Vai ce copil frumos ai, și ce bine seamănă cu soțul tău!

- E copilul vecinei! M-a rugat să-l scot la plimbare puțin.

Copilul nostru a terminat deja ziua a 2-a a festivalului Saga.

Copilul teribil al Giuleștilor se pregătește în tricolor pentru Campionatul European ce va avea loc anul acesta în Slovacia.

Speranțele noastre chiar nu sunt deșarte.

FzR!!

Leul

De fix o săptămână în online se înghesuie care mai de care zvonuri față de mutările eurofantasmagorice ale lui Nico,

Înfierbântați de declarațiile războinice ale domnului Șucu, agenții și-au pornit avalașa propunerilor pentru clădirea Rapidului modern.

Ieri a fost parafat primul transfer: Paul Iacob, căpitanul celor de la Chindia, a semnat un contract valabil pe doi ani.

Vânătoarea a început.

Nico și domnul Șucu săptămâna viitoare se vor duce în Africa să vâneze alți 10-11 lei.

Nico cel mai probabil, din respect zic, va rămâne la cabana de vânătoare, iară domnul Șucu se va duce după fiece astfel de leu. 

Se întâlnește cu primul leul: 

Când îl vede și rage leul o dată la el, nea Dan aruncă pușca, și tot, o ia la fugă spre cabană, cu leul după el...

Nico în cabană. 

În momentul în care leul face saltul să-l prindă pe războinicul domn Șucu să-l sfâșie, ăsta se lasă la pământ fulgerător, leul trece pe deasupra și sare, bineînțeles, în cabană, pe ușa deschisă, unde se află Nico. 

La care, Șucu îi spune: 

- Băi, Nico, jupoaie-l tu p-ăsta, că eu mă duc să aduc altul!

FzR!!

Visul

 

Astăzi cutreierând prin outlet îmi spune:

- O să intru aici și o să probez niște perechi de pantofi. Tu ce o să faci în timpul ăsta?

- Păi, cred că o să plec la Eforie 3 zile...

Sau mai bine am să visez.

Visul unor nopți de vară.

Când era atât de frig afară...

FzR!!

Cu zahăr

 

- Domnule doctor, mă doare capul când mă dau jos din pat!

- Încercați să coborați prima dată picioarele!

Eh, bine, în ultimii ani m-a durut mai mult inima, însă rapidismul se dovedește (culmea!) și cel mai bun tratament.

La fel precum băieții, fetele noastre au pornit acum trei ani spre aventura promovării, a speranței și încrederii.

Duminica trecută am petrecut împreună cu ele, răsfățați și binecuvântați de undeva de acolo de sus, semn că niciodată nu am fost singuri.

Pentru că Împreună am reușit!!

Spre seară, tot duminică adică, ne-am despărțit de dinam0 și mai ales de amintirile amare ale copilăriei noastre.

Apropos de copilărie, în dimineața aceasta cu sufletul plin de emoție, am zbughit-o la ghetuțe, scuturat bașcheții, uitat sub brad, cântat sorcova...

NIMIC!

Cu durerea aia de cap, m-am prezentat ciufulit și cu privirea-mi rătăcită în bucătărie.

- O cafea, te rog...!

- Lapte, zahăr, să pun?

- Fără săpun!

La mulți ani tuturor celor cu suflet de copil!

FzR!!