Aproape toți ne-am făcut loc aseară în tribune.
Copii, adolescenți, părinți și bunici.
Curcubeul alb-vișiniu, sub un cer puțin îngândurat, dar care ne-a cruțat, avea să surprindă aproape tot: tremurul mâinilor celor ce purtau reeditarea cărții "Glasul roților de tren", mândria bunicilor față de nepoții proaspăt botezați cu fenomenul Giuleștilor, cele 99 de momente speciale ale istoriei noastre, gustul berii de atunci din Atelierele Grivița, Imnul, hazul de necaz, voia-bună și șuierul sirenelor locomotivelor.
La finele partidei dintre membrii galeriei și căpriorii ce ne vor ferici în anul centenar, porțile ni s-au deschis.
Pășind pe gazon, acolo în mulțime, ne-am confundat cu Rapidul.
Fie doar pentru câteva minute, ce ne-au părut dacă nu o eternitate, măcar un veac.
De Fericire.
FzR!!
