Numai lovituri primesc de la viață.
Mă lovește ba foamea, ba somnul, ba lenea...
Ieri-noaptea, după victoria Rapidulețului, partidă interzisă însă cardiacilor, m-a lovit setea...
Undeva într-o boxă de pe vis-a-vis....
Am intrat în casă parcă pe la 3 dimineața, bucuros că am dat și eu 3, deci ce pot să vă mai spun...
În pragul ușii mă aștepta Ghinionul. Să mă lovească.
- De unde vii mă la ora asta???
- De la nunta Zamfirei, încerc eu să improvizez ca de fiecare dată....Mamă ce beție a fost, nici nu poți să-ți închipui cum s-au îmbătat toți ca porcii!!
- Ba cum să nu pot să-mi închipui, dezbracă-te de rochia miresei, dă jos coronița și treci la culcare!!
Acolo, pitit în pat, m-a lovit și bucuria. Aceea nestăvilită, greu de stăpânit și explicat.
A emoțiilor trăite la maxim pe întreaga durată a unei partide nebune-nebune.
Dimineață, m-a lovit însă și dorul.
Ce nu-l voi putea stinge decât abia etapa viitoare.
p.s.: La Mulți Ani frumoși, Nico!! Și scuze în numele celor ce au uitat.
FzR!!
