Maria Zaharia sau Măriuca Zaharia (n. 1905 – d. 1917) a fost o fetiţă de doar 12 ani, căzută eroic în luptele de la Mărăşeşti.
Drept recunoaştere a meritelor ei, a fost îngropată în Mausoleul de la Mărăşeşti.
Dumitru Almaş a imortalizat-o într-o povestire, în cartea «Povestiri istorice»:
„ Maria sau cum o alintau prietenii, Măriuca, trăia în satul Răzoare, la casa bunicului ei, Ion Zaharia.
Frontul a ajuns în dreptul satului lor şi acolo se da o cumplită bătălie între armata română şi cea germană.
De aceea satul a fost evacuat: adică toţi sătenii şi-au luat ce au putut fiecare şi au plecat în altă parte, la adăpost, în munţi.
Numai moş Ion Zaharia a rămas în casa lui.
A săpat şanţ adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemţii bombardau satul.
S-a întâmplat ca soldaţii români să instaleze un post de observaţie tocmai în nucul cel înalt şi stufos din livada lui Moş Zaharia.
Un ostaş urca în vârful acelui pom, se aşeza pe ramurile mai groase, ascuns în frunze.
Şi de acolo, cu un binoclu, supraveghea mişcările duşmanului.
Ceea ce vedea, povestea sergentului care sta jos, la tulpina nucului, cu receptorul telefonului în mână.
Sergentul transmitea artileriştilor, prin telefon, cele văzute ”.
Almaş povesteşte în continuare cum fata deprinde „meşteşugul” observaţiei, înlocuindu-l, în cele din urmă, pe ostaşul din copac, atunci când acesta este lovit de duşmani.
Astfel, ea ajută armata română în luptă, până când este doborâtă, la rândul, ei de focul inamic.
Povestirea scurtă devine foarte populară, fiind prezentă în manualele pentru clasele primare.
O copilă eroină.
După 100 de ani numele ei a fost scos din manualele școlare.
O fetiță-eroină nu mai are loc în istorie.
In manualele școlare ale sufletului nostru au loc absolut toti eroii.
Pentru ca ei inseamna mandria si orgoliul national.
FzR!!
