Rapidulețul... Off, eterna poveste dintre șine...
Scriptul mistic și neînțeles, cu același sfârșit.
Ce bine însă că mereu cu mii și mii de începuturi.
Că sfârșiturile astea nu știu cum se fac că se tot aseamănă între ele. Ca două picături de lacrimă.
Dacă la Botoșani s-a repetat penalty-ul ăla, la Arad nu ni l-au dat.
Cu hazul de necaz ăsta al nostru aș spune că pe medie e „1-1” la penalty-uri. E drept că toate în defavoarea noastră.
Că doar Rapidulețul a reușit să se reincarneze și a rămas același suflet de copil.
Ghinionist.
Tu când spui fericire unde îți zboară gândul?
La copilărie, nu?
Și regulile alea simple din fotbal:
- Grasul întotdeauna stătea în poartă.
- Meciul se termina când toată lumea era obosită.
- Chiar dacă scorul era 23-0, cine înscria ultimul, câștiga.
- Nu exista arbitru.
- Se dădea fault doar dacă era foarte clar sau cineva începea să plângă.
- Nu exista offside.
- Dacă copilașul care avea mingea se supăra, meciul se termina.
- Cei mai buni 2 jucători nu puteau fi în aceeași echipă și tot ăia doi le și făceau (echipele!).
- Dacă erai ales ultimul erai cel mai fraier.
- La loviturile libere, zidul stătea foarte aproape de minge.
- Se oprea meciul când trecea o persoană mai în vârstă sau o mașină.
- Erau dușmani pentru totdeauna jucătorii din cartierul cel mai apropiat.
- Cei care nu aveau nicio idee despre fotbal rămâneau spectatori sau cel mai mult fundași.
- Când veneau cei mari, trebuia să părăsești terenul fără să zici nimic, că te încingeau băieții dacă era să comentezi ceva.
- Mereu exista un vecin care nu te lăsa să joci și te mai și amenința că îți ia mingea și că o va sparge.
- Dacă se paria ceva, jocul era foarte serios, ca și cum ar fi fost o finală.
- Porțile erau două pietre sau două jachete, dar întotdeauna exista o echipă cu poarta mai mică.
- Când era înscris gol peste portar, nu era validat.
- Legea mingii: cine o dă afară se duce după ea.
- Dacă era penalty, se dădea la o parte grăsul din poartă și se punea cel mai bun să apere.
Seara trecută, la Arad, nu am luat, dar nici nu am dat.
Doar am cântat. La fel de frumos.
Copilărește, ștrengărește. Înfruntând temerari ploaia.
Cel puțin nu ni s-au zărit lacrimile, nu?
Alea de copii deveniți puțini mai mari...
FzR!!
