Trombonul

Ghinionistă călătoria asta cu trenul. De seara trecută, zic!
— Iei, uăi Andro, ce ghini mai era dacă luam și sertarul di la dulap cu noi....
— Da' di ce, măi Daniili?
— Păi că biletele di tren acolo-s...
Că deh, se spune că fasolea bună se aude de departe...
Ai naibii maidanezii ăștia!
Dacă nu-l transferau pe Belaarouch ăla îi băteam cu vreo 6-3.

Psihologul:
— Cum spunem când ne pare rău?
Eu:
— Păi nu ne pare rău.
Că tocmai ieșirea nervoasă a lui Pancone ne-a destabilizat. Dovedind încă o dată că suntem cei mai pricepuți să facem implozie, într-o Poveste fără de sfârșit.

Deci nu cred că se vor chinui prea mult ăia de la comisii, iar suspendarea lui Pancone ne va turna plumb în picioare.
Tocmai acum când s-au umflat mușchii pe Angelescu ăla și a anunțat că ne vom întoarce cu toate cele 3 puncte de la gă(o)zari.
Ce dor ne era să ne fie doar greu, nu?

Și dacă dimineața asta e de cacao, m-am hotărât să fac nește tiramisu.
— Ai zis că ești la dietă, dar ai mâncat o prăjitură întreagă.
— Da, dar am vrut să mănânc două...

Noroc că am băut seara trecută la petrecerea potăilor, nu?
— Ai văzut mă, ce bogați sunt ăștia? Aveau și WC-ul din aur.
— Cum să fie din aur?? Am văzut și eu. WC-ul e din porțelan.

Ne-am contrazis și până la urmă, am pariat (apropo, nu mi-a ieșit beletul!) și ne-am întors. Am sunat la ușă.
A deschis soția gazdă pe care am întrebat-o:
— Uite, ne tot contrazicem de o oră că WC-ul vostru e de aur.
La care soția strigă din ușă la soț, cât o ține gura:
— Aaandrei (Nicolescu), vino să vezi cine s-a c*cat în trombonul tău!!

Apăsătoare, tare apăsătoare și parcă cel mai lung drumul la ieșirea aia din stadion.
Liniștea aia, a chipurilor triste, a fost tulburată de o voce cristalină a unui copilaș...:
— Tati, ne-au bătut, nu?
— Da... Dar să vezi ce-i vom bate când vom juca acasă la ei!!!

FzR!!