Astăzi, Nae Ungureanu va fi așezat lângă Ilie Balaci.
Ca un paradox, Nae s-a retras din fotbal în tricoul Rapidulețului, tricou pe care Iliuță și l-ar fi dorit să-l îmbrace măcar o singură dată.
„ Cel mai mare regret al carierei mele este că nu am îmbrăcat tricoul Rapidului. Întotdeauna mi-am dorit să joc la Rapid, măcar pentru un meci sau o scurtă perioadă, doar pentru a simți căldura și energia acelei galerii extraordinare.”
Meciul de mâine va fi, deci, despre pasiunile și regretele exprimate la maximum.
Dacă nu trăite, măcar visate...
Iară aici, noi, rapidiștii, chiar suntem multipli campioni.
Că de aia ne place fotbalul, că ori de câte ori am avut ocazia, noi i-am dat cu piciorul...
Că atunci când am crezut că am scăpat de necazuri, am dat de noi înșine și nu am mai știu încotro să o apucăm...
Că am tot plecat mai tot mereu cu frâna de mână trasă, dar fără muzică, niciodată!
Că la cum se trăiește în zilele noastre, eu zic că bem prea puțin!
Că m-a mai întrebat și un trecător, care m-a zărit prăbușit lângă un gard:
- Ți-e rău??
- Nu astăzi. Mâine.
Rămas bun, Nae!
Mulțumim!
Mulțumim!
FzR!!
