Giulesti, 12 octombrie, Rapid - Farul 3-2
Sambata, grabiti sub o ploaie de brumarel, ne-am dat din nou intalnire in Dragul Nostru Giulesti. Pentru o noua Sarbatoare. De Cantec, Speranta si Extaz.
Atmosfera sud-americana avea sa se doveasca inca de la "primul fredonat" al arbitrului, anestezicul eficient pentru fundasii de la malul marii si nu in ultimul rand pentru Shaorma dintre buturi.
Pentru ca "simpatizatul" Curca (shorma, deh!) avea sa inventarieze bijuteria fratiorului Herea (1') si pentru ca reteta sa fie "cu de toate" autogolul navigatorului Florea.
Cu Rapiduletul din teren mai atent la cantecele tribunei sau la declaratiile lui Romeo Bombastic, Giulestiul avea sa se trezeasca dintr-un vis prea frumos: 2-2.
Cu sufletul pansat in steagul visiniu, adunand punct in loc de puncte, aveam sa trecem granita dintre agonie si extaz abia in minutul 90+2 cand pare-se noul de rege Ionita al II-lea "du Giulesti" a dispus inceputul fiestei.
Greu de descris bucuria din teren si tribune. A tuturor acestor suflete ce se incapataneaza a crede ca viitorul poate fi mai bun decat prezentul plin de indoiala.
Cu un aer poznas, in interviul de final de meci, decarul avea sa scuze indecizia tinereasca a echipei noastre din actul secund....
Si cu el, NOI toti in cor...:
"Asta e Rapidul din Giulesti,
Iubeste-l si ai sa-nnebunesti"
FzR!
