Aseara, in dulcele colt de
Rai divin, barça lui Noe ( n.r: pseudo-proprietarul Zamfir ) lansata in apele
Dunarii, a adunat precum in descrierea biblica intreaga familie rapidista.
Revederea lui SUMI ne-a rasfatat gandul ca dupa potopul acestui an
competitional, vom readuce la viata (speram!) Liga lui Gino.
Drept semn ca balaurul a mai
pierdut un cap, iar stradania sacrificiilor din Giulesti nu a fost zadarnica.
La ani Lumina de dimensiunile
formatiei catalane, barçuta noastra atat de incercata a parut insa in deriva.
Cota mediatica a Ducelui
Ionita al II-lea a semanat mai degraba cu o trista rectificare bugetara, Doman a
flirtat ieftin cu blonda corigenta de la centru si doar experienta lui Voicu a
incheiat optimist poate cel mai trist sfarsit de tur.
Finalul ne-a amintit ca indiferent
de rezultat, ramanem cu bucuria de a ne stii impreuna.
Cu o Speranta contagioasa, fiecare
din NOI inaltam ruga catre un NOE iscusit, bun si cinstit asa cum l-a gasit
Dzeu pe cel biblic, care sa ne aduca salvarea.
Si nopti putin mai
linistite.
In Drumul Nostru catre
Infinit.
Dumnezeu sa ne ocroteasca!
FzR!
