O dimineata friguroasa de ianuarie.
Un barbat intra in statia de metrou Washington DC si incepe sa cante la vioara 6 piese de Bach.
In aceasta aproape o ora, pe langa tanarul nostru au trecut mii de oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri.
Un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit pasull, apoi s-a oprit cateva secunde... insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic.
Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers. Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul.
In mod cert, intarzia la munca!
Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani.
Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit .
Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician.
Situatia s-a repetat si cu alti copii.
Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.
In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme.
Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul.
A strans $32.
Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere. Tanarul violonistul nu era nimeni altul decat Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume.
A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara.
Vioara din mainile sale era un Stradivarius de peste 300 de ani.
Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.
Trecem din ce in ce mai usor pe langa momentele care cu adevarat conteaza.
Devenim patetici doar cand realizam pierderea, uitand insa sa ne apreciem valorile.
Cand sunt langa noi.
Sa le aratam dragostea, pretuirea si respectul.
Rapidul, fie ca se numeste AFC sau Academia, aduna in jurul sau aceeasi poveste.
La fel precum tanarul violonist, din pacate nu a mai strans in jurul sau peste 10.000 de suflete.
Decat la un meci cu csa.
Un adevar dureros ce din pacate ne demonstreaza faptul ca rapidistii sunt mai putini decat anti-5telistii.
Un adevar caruia ii sunt datori, incepand cu anul viitor, sa-i demonstram contrariul.
Din respect, iubire si rabdare.
Pentru poate cea mai frumoasa Poveste.
Care apropos...va avea 95 de ani.
Si valoreaza pentru noi, mult mai mult decat o vioara Stradivarius.
FzR!!
