Începutul

 

- Ai tupeu să vii la ora asta acasă?? Te aștept de câteva ceasuri cu lumina aprinsă!!

- Este vina ta. Eu aștept de câteva ceasuri în fața blocului să te culci.

Nedreaptă. Nu i-am mai spus că am trecut la ora de toamnă, deci 4 dimineața nu înseamnă chiar atât de târziu.

Șapte ani am fost cuminte: nu fumat, nu băut, nu bagaboante.

Într-o zi de toamnă, m-a dus mama la școală.

Așa a început totul...

Am fost atât de beat noaptea trecută, cum vă spuneam cea mai lungă, că am luat dușul în brațe și-l rugam să nu mai plângă.

Așa suntem noi rapidiștii: sensibili și plini de boem.

Acum două zile am sărbătorit 99 de ani de la primul meci oficial (n.r. CFR București-Unirea Timișoara 4-8).

Am sărbătorit deci, de la înființare până la primul fluier oficial, nu mai puțin de 125 zile.

Cum a început?

Cu bere. Multă.

Sperăm să sărbătorim și în seara aceasta, după confruntarea cu vișinii de la Cluj.

FzR!!

Așteptarea

 

"Nu știu alți cum sunt, dar eu," nu când mă gândesc precum cel ce și-a depănat amintirile din copilărie, ci atunci când aștept meciurile Rapidului, suport din greu lenea trecerii secundelor până la ora partidei.

De încheiem cu victorie în zilele de vineri, sfârșitul de săptămână ne este răsfăț, altminteri povara cea mai lungă. 

De așteptăm meciul de duminică seară, ne pierdem în pregătiri întreg mult-așteptatul weekend.

Este fix cazul înaintea confruntării vișinii de mâine.

Mi-am scos deci tricoul din șifonier, cumpărat popcorn și pus pe socotit puncte.

În gând, normal.

Mă întrerupe însă o voce ce-mi pare cunoscută.

- Nu mai trândăvi atâta, du-te și ia o pâine, iar dacă au și ouă, ia 20.

........

- De ce naiba ai luat 20 de pâini?!

- Pentru că aveau și ouă!

Am plecat să mă plimb, până se liniștește iureșul din casă. 

În scara blocului m-am întâlnit cu baba de la parter.

Mi-a spus ce mai fac.

Spre seară lucrurile au revenit la normal:

- Auzi? Eu vorbesc cu tine...și tu de două ore doar caști...

- Nu casc...încerc să spun și eu ceva...:

Hai Rapidu'!!

FzR!!

De sus

- Tati, îmi vor folosi în viața reală formulele pe care le-am învățat la matematică?

- Da, binențeles. Într-o zi, îți vei ajuta și tu copilul la teme.

Vineri seara, copilul nostru s-a îngrijit să ne surprindă fotografic acolo sus în T2.

Căsnicia se dovedește deci arta de a împărți în doi problemele pe care dacă erai singur nu le aveai niciodată...

Așa am împărțit împreună amarul unui egal ce s-a încăpățânat să ne fie victorie.

Dimineață, așa cam în jurul orelor 13, vecinul mi-a reproșat sonor în scara blocului, că îi deranjez cu gâfâielile și gemetele mele!

Eu acum ce să fac? Să nu mă mai încalț, să plec desculț la cumpărături...?

L-am privit deci "de sus".

Precum Rapidulețul de pe poziția a 2-a a clasamentului.

FzR!!

Șah

 

Guturaiul toamnei arămii a fost înlocuit vineri seară de freamătul sufletelor strânse cu dragoste în Giulești.

În juru-mi auzeam pașii gravi ai celor mai exigenți, convorbirile telefonice ale chibiților mulțumiți cu puțin dar molipsiți de eternă speranță, voci de copii repetând cu emoție imnul, cântece și încurajări.

Cine nu a pășit până acum prin Giuleștiului în zi de meci trebuie neapărat să o facă. 

Câtuși de puțin, preț de câțiva pași măcar, pentru a simți fenomenul acesta unic, unde sufletele niciodată nu îmbătrânesc.

"Vedi Giulești e poi muori", mi-a trezit gândurile micul Goethe din mine...

În teren băieții s-au descurcat admirabil, iar în actul al 2-lea pot spune că Mister a dat șah de vreo 3-4 ori Regelui.

Mingea și VAR-ul s-au împotrivit golului doi.

Socotind însă de câte ori ne-am bucurat pot spune că ne-am refăcut copios golaverajul.

Tot ce contează, nu?

În noapte, până să intru în scara blocului, pe vis-a-vis am zărit două becuri aprinse.

M-am gândit, așa ca după o partidă de șah terminată "pat", să sun la ANAF.

Am renunțat.

Poate duminica viitoare vom fi mai norocoși.

Și pe tabela de marcaj, zic.

FzR!!

Povești

Porniți de dincolo de șapte țări, adâncurile a peste șapte mări, din coșmarul împărăției lui Valerii sau a cârciumarului, ieri am ajuns să stăpânim prima pagină a gazetelor.

Cu sclipiri de giuvaer,"emoția copilăriei rămasă într-unul din ungherele inimii ", continuă să-și deapăne povestea, instabili precum prognoza meteo, răsfățați, neînțeleși și fascinanți.

Cândva, odată, Rapidulețul nostru a fost pe drumul cel bun, dar pentru că era aglomerație s-a întors...

E timpul să strângem rândurile, să privim cu încredere și să ne întoarcem. 

- Vă rog frumos, un bilet la trenul de București.

- Puștiule, trenul de București a plecat.

- Unde?!

Marți întâlnim în meci de Cupă pe Dumbrăvița.

În Drumbăvița noastră Minunată: Giulești.

Împărăția Celor Mai Frumoase Povești.

FzR!!

Norocul

Bărbatul care nu are noroc la femei, nu știe ce noroc are...

Mare noroc am avut seara trecută la Mediaș.

Băieții lui Măldărășanu s-au dovedit o echipă bine organizată, chiar dacă Petrișor Petrescu nu este un nume demn de căpitan.

Până să fie schimbat în minutul 46 cu Balaure (pe bune?) am crezut că Petrișor ăsta e pe tot terenul precum Gatusso.

Balaure avea însă să devină, urmare a irosirii a nu mai puțin de 3 ocazii, sperietoarea noastră...

Mare noroc am avut cu assistul voinicului Duce du Giulești și inspirația belgianului.

Doar așa am putut răpune lighioana.

A plecat însă vara și sunt tare, tare trist...

Mi-a plăcut mult.

Nu am înțeles însă de ce nu i-a plăcut și nevestei mele.

Doar era vara ei....

Noroc!

FzR!!

Der Mann

Gestern Abend Der Mann aus der Hermannstadt wurde unser Emmers.

Așa m-am trezit spunând în loc de "bună dimineața".

Am încercat apoi chiar să mă răsfăț:

- Iubito, mă doare capul când mă dau jos din pat!

- Ai încercat să cobori prima dată picioarele??

Mi-am dat pe loc seama că va urma o zi grea.

- De ce nu mă ajuți și pe mine să facem o prăjiturică?

- Îmi tremură mâinile după beția de ieri.

- Bine, atunci dă prin sită niște făină.

E clar astăzi nu sunt Der Mann-ul în casă.

Rămâne deci Emmers și călcâiul său de aur.

FzR!!

Autobuzul

 

Rapidulețul nostru a reușit seara trecută prima remiză în campionat.

Ghinionul este că această reușită a fost obținută în Giulești, colțișorul din această lume ce strânge darnic toate sufletele ce vor să se bucure necondiționat.

Dimineață, ascuns între fel de fel de gânduri, am văzut o hârtie de 200 lei pe trotuar.

Eram în autobuz.

FzR!!

Cititorii

- Să-ți fie rușine, iar ai venit beat acasă!!

- Ca să respectăm adevărul, nu eu am venit, m-au adus niște amici.

Așa sunt eu, noi rapidiștii.

Mereu în slujba adevărului, adică.

Că doar nu mă refeream la băutură.

Aia am consumat-o de bucurie pentru că astăzi îmi revăd Rapidulețul.

Eternul Robin Hood al fotbalului românesc, care etapa trecută a cedat toate punctele "săracilor" din cetatea Chindiei.

Așa suntem noi: scriem cele mai frumoase și unice povești.

Cum ar fi...?

Lupul bate la ușa purcelușilor.

- Deschideți ușa, eu sunt mama, am adus lapte!

- Minți Lupule, noi am trimis-o după bere!!

În seara aceasta nu cei trei, cei unșpe, sau câți va mai introduce "la nervi" Mister, trebuie obligatoriu să se revanșeze față de noi.

Cititorii.

FzR!!

Hai să încercăm!!

A fost ziua soției, să-mi trăiască zic, că mare inspirație am avut când am făcut alegerea.

Dar ne-am și certat. Să nu ne ieșim din formă.

Până la sfârșitul anului se anunță partide încrâncenate.

- Se pare că pe primul loc la tine este fotbalul și abia pe locul doi sunt eu!

- Greșit, draga mea. Pe locul doi sunt călătoriile.

Bătrânelului nostru Rapid, cum vă spuneam, îi se pregătesc confruntări din trei în trei zile.

Să ne obișnuim deci apoi cu cele europene.

Aseară Rapidulețul nostru s-a nimerit pe o stradă cu multe dame de companie.

- Hai, moșule!

- Nu pot.

- Hai să încercăm.

Se duc. Bătrânelul nostru se descurcă excelent.

- Vezi? Spuneai că nu mai poți.

- O, asta pot! De plătit nu mai pot.

Hai să încercăm!!

FzR!!