"Nu știu alți cum sunt, dar eu," nu când mă gândesc precum cel ce și-a depănat amintirile din copilărie, ci atunci când aștept meciurile Rapidului, suport din greu lenea trecerii secundelor până la ora partidei.
De încheiem cu victorie în zilele de vineri, sfârșitul de săptămână ne este răsfăț, altminteri povara cea mai lungă.
De așteptăm meciul de duminică seară, ne pierdem în pregătiri întreg mult-așteptatul weekend.
Este fix cazul înaintea confruntării vișinii de mâine.
Mi-am scos deci tricoul din șifonier, cumpărat popcorn și pus pe socotit puncte.
În gând, normal.
Mă întrerupe însă o voce ce-mi pare cunoscută.
- Nu mai trândăvi atâta, du-te și ia o pâine, iar dacă au și ouă, ia 20.
........
- De ce naiba ai luat 20 de pâini?!
- Pentru că aveau și ouă!
Am plecat să mă plimb, până se liniștește iureșul din casă.
În scara blocului m-am întâlnit cu baba de la parter.
Mi-a spus ce mai fac.
Spre seară lucrurile au revenit la normal:
- Auzi? Eu vorbesc cu tine...și tu de două ore doar caști...
- Nu casc...încerc să spun și eu ceva...:
Hai Rapidu'!!
FzR!!
