Gestern Abend Der Mann aus der Hermannstadt wurde unser Emmers.
Așa m-am trezit spunând în loc de "bună dimineața".
Am încercat apoi chiar să mă răsfăț:
- Iubito, mă doare capul când mă dau jos din pat!
- Ai încercat să cobori prima dată picioarele??
Mi-am dat pe loc seama că va urma o zi grea.
- De ce nu mă ajuți și pe mine să facem o prăjiturică?
- Îmi tremură mâinile după beția de ieri.
- Bine, atunci dă prin sită niște făină.
E clar astăzi nu sunt Der Mann-ul în casă.
Rămâne deci Emmers și călcâiul său de aur.
FzR!!
