De mână

Rapidule-Mi drag, ce mâine împlinești un Veac

N-am reușit nicicând să îți mulțumesc

Tu boală veche fără leac

Să-Mi știi că Infinit eu TE IUBESC.

Căci Tu, sunt eu, el și noi toți,

Ce te-am ținut mereu de mână

NOI am știu că TU învingi și poți

De jos, să te ridici în sus până la Lună.

Iar mâine dacă Cerul, la Marea Noastră Sărbătoare,

Ne va uda obrajii și ființa...

Să știi că-i a celor de Sus, distinsa sărutare

Ce le purtăm recunoștința.

Să ne jurăm că împreună

Oricât de greu fi-va să ne fie

Vom trece doar ținându-ne de mână

Ca la o sută spre o Mie.

La Mulți Ani!!!

FzR!!!

Bagheta

M-a sunat astăzi unu din greșeală că cică sunt șeful lui, să-i dau o zi liberă...

I-am dat două săptămâni!

Sper să se bucure de ele!

Și eu sunt unul dintre ei...

Eu, dacă aș putea călători în timp,....aș călători în timp ce alții muncesc.

Eu, Tu, Noi...

Visătorii!

Esența Iubirii fără de Sfârșit!

Eu UNU, dacă aș avea o bagheta magică, aș aduce duminică, acolo în Giulești, toate Generațiile ce au însemnat Suflet, Speranța, Iubire și Educație Înțeleaptă.

De aș avea o Bagheta Magică.

Să ne bucurăm cu toții, din dărnicie, să ne simțim egali în Iubire și niciunul dintre NOI, indiferent de generație, să nu se simtă mai norocos sau fericit....

De aș avea o bagheta Magică.....

Ce mai Sărbătoare ar fi, nu?

FzR!!

NOI

- După atâtea nopți și atâtea răsărituri pe care le-am petrecut împreună, noi doi ce suntem?

- Paznici de noapte, frate!

Am zâmbit, fără să-l contrazic.

Amândoi știm că am stat unul celuilalt de veghe.

El, m-a ținut de mână, strâns, mângâiat când mi-a fost greu, dojenit și bucurat.

Precum un părinte.

Eu, i-am pansat rana rănită, ridicat de la pământ, când totul părea fără de speranță.

Duminica viitoare, lăsăm în urmă chetele ligilor inferioare, cerșitul colțului de pâine din anii '46, abuzurile suportate, adesea lipsa echipamentului și falimentul, pentru a ne bucura împreună la poate cea mai frumoasă Sărbătoare.

Pentru noi cu siguranță așa va fi.

Pentru NOI.

FzR!!

Norocul

Toată viața mea am fost un luptător.

Singur împotriva tuturor.

La sfârșitul unei partide de box, antrenorul a încercat să mă consoleze după înfrângerea suferită...:

- Cel puțin în runda a treia l-ai speriat de moarte.

- Cum l-am speriat?

- A crezut că te-a omorât.

Asta sunt eu....

De câte ori văd ceva ce îmi place mult...ori e prea scump, ori dăunează grav sănătății...ori e căsătorită!!

Marele și singurul meu noroc în viață se numește RAPID.

Împreună ne pregătim să aniversăm Centenarul.

Duminica ce urmează.

FzR!!

Parașuta

Ce frumos e când n-ai nicio grijă.

Concediu, răsărit de soare pe malul mării cu cafeluța de dimineață în mâna, plimbându-mă cu iubita pe nisipul fin...

Dacă nu deschidea soția ușa așa de brusc, făceam și o baie!

Asta s-a întâmplat azi-dimineață.

Se spune că dimineața ai o viteză în plus.

La mine nu intră în viteză, decât după prânz.

Miercurea ce a trecut rapidiștii au băgat viteză și în mai puțin de 45 de minute s-au epuizat toate biletele pentru Marea Sărbătoare.

Cea mai frumoasă declarație de dragoste, nu?

După prânz, cum vă spuneam, m-a mâncat undeva să sar cu parașuta.

Maaaare greșeală...

În cazul în care nu știți, la primul salt nu te lasă singur, te leagă cu un ham de un instructor și trebuie să sari cu el...

În fine, tipul și-a legat hamul de mine, am tras aer în piept și am sărit.

După vreo două minute mă întreabă:

- Și...de cât timp ești instructor?

Rapidulețul nu m-a întrebat asta niciodată.

Am sărit, mers de mâna, bucurat, întristat.

Iar saltul în abis ne este cea mai frumoasă aventură.

Către Infinit!

FzR!!

Back to the Future

Mă tot frământ încă din zorii acestei dimineți să găsesc răspunsul cum au trăit cei de dinaintea lui 1923.

Până să se nască Pasiunea și Fascinația.

Apropos de '23, cică s-a constatat faptul că 23% din accidentele rutiere sunt făcute de bețivi.

Vedeți??

Înseamnă că restul de 77% sunt făcute de cei care beau apă.

Dacă m-aș putea întoarce în timp, sigur nu am să-mi mărturisesc eu aici chiar toate gândurile, astăzi aș vrea să mă aflu în școala primară, alături de domnii Copaci, Grigoriu și Geza. Chiar dacă, așa cum mă știu eu ghinionist, eu aș fi fost cel trimis după bere.

Poate aș fi avut totuși șansa să-mi trec numele pe actul de constituire, nu?

Ce mai început de călătorie, nu?

Ce mai aventură, ce mai nebunie.

Rapidulețul rămâne parcă spiritul unic, rebel și veșnic pasional.

Rapidulețul, drumul cel mai scurt de la agonie la extaz, pare-se chiar vinovatul tuturor vorbelor de duh al celor ce nu vor înceta să viseze și să spere.

" Să pleci în vacanță cu soția e ca și cum te-ai duce la restaurant cu ciorba ta".

La Mulți Ani!!

FzR!!

La Mulți Ani, Rapid!!

Dacă ieri s-au împlinit 84 de ani de la inaugurarea stadionului Giulești, cel ce va rămâne veșnic in inimile noastre, astăzi, 11 iunie, in urmă cu 100 de ani se decidea înființarea clubului de fotbal CFR București, Rapidulețul nostru de azi.

”Într-o dimineata de iunie 1923. Am si acte. Am procesul verbal! Scris cu cerneala violeta. Cerneala cefereului. Pe prima fila sunt cinci nume – Grigore Grigoriu, Geza Ginzer,Tudor Petre, Dumitru Constantinescu si Franz Hladt, dar totul a pornit într-o dimineață (n.r.- 11 iunie), în atelierul de sculărie de la Grivița, cu următoarele cuvinte:
– Ce zici, Geza, daca am face si noi o echipa de fotbal?
-Să-ncercam, Grigore. Cei doi strungari ,Grigore si Geza, împreuna cu alti ceferisti, s-au întâlnit într-o dupa-amiază „în localul Scoalei primare din cartierul Grivița”, iar peste două săptămâni, la 25 iunie, au înființat Clubul sportiv C.F.R. Primul președinte: maistrul Teofil Copaci, care mi-a împrumutat registrul pentru aceste rânduri de început.”

Astăzi, printr-o nuanță istorică, a noastră, a oamenilor simpli cu sufletul cel mai complicat, se pun în vânzare biletele pentru spectacolul Centenar.

"– Ce zici, Geza, daca am face si noi o echipa de fotbal?"

La Mulți Ani, Rapid!!

FzR!!

CEO

E Iubie...

Mai știi?

Ce Tu îți spuneai?

Când erai mic? Cu suflet mare.

Să prinzi Rapidulețul la 100 de ani...

EL la 100, eu la 40 de ani...

Fix Anul Acesta!!

Pe Giulești. De mână. 

Mereu.

Ce Nebunie.

Ce Poveste de Iubire.

De halucinații, de deznădejdi, de dezamăgiri, dureri, lacrimi, speranțe.

Omar El Sawy, Oaidă (ce-l vor apostrofa pe ăsta Galeria), Drăguș, Marius Marin, Braun, Yuri, Grameni și Cîrjan...

Numele amăgirilor noastre....

Ce sublim, nu am afla cu siguranță niciodată...

Cât iubim.

Deși, rămânem definiția Iubirii.

NOI!

Într-un fotoliu de pielă fină, birou sofisticat, nebuni ai unei imaginații ce poate niciodată nu a existat.

Dar am sperat.

NOI!!

Suntem CEO-ul ale celei mai frumoase Povești, fără de Sfârșit...

RAPID!

FzR!!