Ce frumos e când n-ai nicio grijă.
Concediu, răsărit de soare pe malul mării cu cafeluța de dimineață în mâna, plimbându-mă cu iubita pe nisipul fin...
Dacă nu deschidea soția ușa așa de brusc, făceam și o baie!
Asta s-a întâmplat azi-dimineață.
Se spune că dimineața ai o viteză în plus.
La mine nu intră în viteză, decât după prânz.
Miercurea ce a trecut rapidiștii au băgat viteză și în mai puțin de 45 de minute s-au epuizat toate biletele pentru Marea Sărbătoare.
Cea mai frumoasă declarație de dragoste, nu?
După prânz, cum vă spuneam, m-a mâncat undeva să sar cu parașuta.
Maaaare greșeală...
În cazul în care nu știți, la primul salt nu te lasă singur, te leagă cu un ham de un instructor și trebuie să sari cu el...
În fine, tipul și-a legat hamul de mine, am tras aer în piept și am sărit.
După vreo două minute mă întreabă:
- Și...de cât timp ești instructor?
Rapidulețul nu m-a întrebat asta niciodată.
Am sărit, mers de mâna, bucurat, întristat.
Iar saltul în abis ne este cea mai frumoasă aventură.
Către Infinit!
FzR!!
