- După atâtea nopți și atâtea răsărituri pe care le-am petrecut împreună, noi doi ce suntem?
- Paznici de noapte, frate!
Am zâmbit, fără să-l contrazic.
Amândoi știm că am stat unul celuilalt de veghe.
El, m-a ținut de mână, strâns, mângâiat când mi-a fost greu, dojenit și bucurat.
Precum un părinte.
Eu, i-am pansat rana rănită, ridicat de la pământ, când totul părea fără de speranță.
Duminica viitoare, lăsăm în urmă chetele ligilor inferioare, cerșitul colțului de pâine din anii '46, abuzurile suportate, adesea lipsa echipamentului și falimentul, pentru a ne bucura împreună la poate cea mai frumoasă Sărbătoare.
Pentru noi cu siguranță așa va fi.
Pentru NOI.
FzR!!
