Aseară, în prima repriză zic, Rapidulețul a jucat iară de neînțeles, cam fix ca Szabolcs Kovacs ăla de la centru, de ne-a umplut aiurea de câteva galbene.
Și parcă totul ne era împotrivă: speranțele năruite că am să-l văd senza geaca pe gogoșarul analist, același joc fără orizont, două galerii, câteva petarde aruncate în teren...
Că doar ne-am obișnuit să fim mai ales singuri împotriva noastră, nu?
La pauză însă, Șumi și-a amintit că are experiență și în vânzări, de atunci când i-a vândut șeicului ăla cu 32 de neveste o gonflabilă, a intrat în meniul băieților, iar acolo la setări a schimbat pe modul fotbal.
Că aveau ai naibii!!
Ba mai mult, în loc de apă, le-a pus adormiților noștri Red Bull în cafea.
După 15 minute de condus, după fluierul final a lu fratemeleu Kovacs, au realizat că și-au uitat mașinile la stadion.
În noapte, la obișnuitul meu proces al etapei, am concluzionat că dacă Szabolcs îi mai lăsa pe băieți să joace și a treia repriză sigur făceam scorul campionatului.
Pentru că noi toți am dovedit că se poate!!
FzR!!
