" Tata era ( n.a. iunie 1980 ) la stadionul Giulești și a simțit că este nevoie de un cântec pentru marea de suporteri ai Rapidului. Tata a scris versurile în câteva minute și <<l-a forțat>> pe Victor Socaciu, atunci un tânăr care se afirma la << Cenaclul Flacăra >> așa cum făcea el ( dă din mâna ca tatăl său ) când ne punea pe toți la treabă, să scrie un cântec. Rapid!
Imnul s-a cântat pe goarna prăpădită, pe difuzorul ăla care suna dogit, a stadionului și a fost preluat imediat de oameni. Cu acest cântec de suflet, Rapidul a urcat în prima liga. Felul în care începe cântecul definește Rapidul.
Este o echipă care este iubită peste tot în țară, de aceea este " peste tot acasă ". ( Andrei Păunescu ).
Ieri s-au împlinit 11 ani de când Părintele Imnului Rapidului a plecat între îngerii cu harfe pentru a ne încuraja și inspira de acolo.
Pentru ca noi, suntem singura echipa ( familie ) din lume care oriunde ne-am duce suntem mai iubiți decât echipa gazdă.
Dacă băieții au chefuit " până la 6 " la petrecerea lui Miță, ratând victoria în fața bănățenilor și revanșa împotiva oltenilor, luni seară este obligatoriu să învingem.
Mulțumindu-i astfel, plini de recunoștință, Bardului din Ceruri, cu povești de viață la fel de controversate sau inedite.
După ședința de antrenament din dimineața această, Il Capo di Tutti Capi Victor Angelescu, îl cheamă pe Săpun:
- Auzi, Cristi, tu ai vila din asta cu 2 etaje, cum am eu?
- Nu, răspunde Căpitanul.
- Dar Mertzane ca ale mele, ai?
- Nu.
- Dar lanț din ăsta gros cât două degete, de aur, ai?
- Nu.
- Măi, păi ce mafiot ești tu?? La antrenamentul următor să nu te aud că nu ai ce ti-am zis azi, clar?
Merge Idolul Nostru acasă și-i strigă pe servitorul lui:
- Ghiță!!! Dărâmă ultimele 3 etaje de la casă, vinde elicopterele și cumpără Mertzane, iar câinele du-l în casă, că lanțul lui trebuie să-l port eu...
Luni însă sperăm să punem " lanțul " pe academicienii conduși de Chirilă, un alt nume Drag pentru noi rapidiștii.
FzR!!
