După partida de vineri seară am devenit depresiv.
Pentru a-mi mai îndulci soarta, am intrat totuși în dimineața aceasta într-o cofetărie.
- Cu ce să fie tortul?
- Nu contează, lumânări să aibă!
În drum spre casă am concluzionat la faptul că la fel precum echipa și femeia ideală există...
Apare însă la momentul nepotrivit!
După ce te însori.
Am deschis ușa la intrare și i-am spus:
- Iubito, nu mai suport să văd cum te chinui toată ziua în bucătărie...!
Închide te rog ușa aia!
M-am închis repede în dormitor, de teamă să nu mă pună să trag cu aspiratorul, dar și pentru a-mi deplânge soarta.
E clar, noi rapidiștii suntem precum tampoanele...
Trăim în cel mai frumos loc de pe pământ...dar într-o perioada foarte proastă.
Refac calculele: dacă Voluntariul se împiedică mâine cu dinam0, punctul obținut vineri la Ploiești ne instalează pe poziția a 4-a a clasamentului, iar sâmbăta viitoare o putem chiar consolida.
Practic din dezamăgire în dezamăgire reușim calificarea în play-off.
" Și atunci întreabă-te Rapidule de ce te iubim...! "
- Ce faci mai târziu?
- Merg cu un prieten să ne luăm ochelari.
- Și după?
- După vedem.
FzR!!
