Bagheta

 

Aseară, la sfârșitul unei săptămâni în care Angelescu a preluat de la Machon cele 49% acțiuni și Rareș a fost transferat la toți granzii Europei, Rapidulețul a remizat la Ploiești împotriva templierilor de la Chindia.

La sfârșitul meciului, Mister Mutu a mai încercat la ușa Raiului...

- Cioc, cioc-cioc!

- Ce vrei, Mutule?

- Dă, Doamne, și mie că sunt amărât, curând pierd casa din cauza datoriilor, am mulți copilași.

Sfântu Petru scoate bagheta, face o dată din ea și spune:

- Du-te că ai bani acum.

- Cioc-cioc-cioc, iară la Poarta Raiului.

- Cine oare să mai fie acum, la ora aceasta târzie?

- Ce-i, Mutule?

- Doamne, da casă, nu îmi dai și mie?

- Nu ai deja bani, nu poți să cumperi una? În fine, dacă ai bătut drumul până aici...

Scoate bagheta iar și mai face încă o dată din ea.

- Du-te, acum ai și casă.

- Cioc-cioc-cioc! Cioc-cioc!!!

Enervat Sfântul Petru deschise din nou Poarta Raiului.

- Mutule, iarăși tu?? Ce mai vrei acum? Ai casă, ai bani, ai tot ce vrei!

- Îți mai trebuie bagheta?

FzR!!

Sărbători

 

Aseară Rapidulețul a suferit, chinuit, sperat și răbdat. 

Practic capitolele la care stăm cel mai bine, nu?

La flash-interviu aveam însă să aflu faptul că fix această ne-a fost strategia: în primul act ne-am aparat cu 5 fundași, fragmentand jocul oaspeților și ostenindu-i cu jocul de pase.

Lui Mister i-a ieșit!

Și asta doar prin faptul că Magic, mângâiați parcă din Ceruri, când gândurile noastre se îndreptau la Slujba de Înviere, geniul lui Rareș ne-a adus poate cele mai frumoase sărbători.

În Giulești se construiește frumos și cu răbdare.

Dacă până acum am crezut că destinul nostru este să așteptăm tramvaiul în stația de autobuz, începând de aseară parcă ne-am trezit din anonimat.

Și începem să rescriem cele mai frumoase Povești.

Luminate.

FzR!!

Uitucul

 

- Trezește-te e 9!!

- Ce?! Le-am mai dat încă unul?

Visam așa de frumos, se făcea că astăzi este mâine, iar încă de pe treptele stadionului am sesizat faptul că plaselor porților nici că s-au oprit din scuturat, după avalanșa de goluri de la începutul acestei săptămâni.

Lunea trecută ne-a reușit totul: ritmul, cântecele, atmosfera și petrecerea de final în cinstea sărbătoritului nostru Rareș Ilie.

Golden-Boy din Giulești și-a făcut cadou 2 goluri, câteva assisturi și premiat cu titlul de jucătorul meciului.

În drum spre "41" câteva voci din jurul meu vorbeau de "Europa" semn că au revenit lângă echipă și cei mai naivi dintre suporteri.

Drumul e lung, nu trebuie să uităm spinii anilor trecuți și trebuie cu răbdare să construim înțelept.

Întors euforic acasă mi-am întrebat soția:

- Cum ți-a mers ziua, dulceață?

- Perfect, dragule. Am făcut ciorbă de lobodă, am prăjit pește, am spălat geamurile și rufele, terminat curățenia generală, iar acum stau și calc rufe. Dacă mâine nu achiți factură la internet, te omor.

Nu am cum să uit.

Mâine joacă Rapidulețul!!

FzR!!

Lider

 

Nu am râs niciodată de alegerile soției.

Asta doar pentru că eu sunt una dintre ele...

Mai RAPID decât ne imaginam am reușit să urcăm în top.

NOI!

Adică eu și rapidiștii mei.

Ușor va fi să ne menținem, însă cel mai greu va fi să ne ocupăm un loc și în topul realizat pe criteriul sportiv.

Deși încă mă îndoiesc de el, de acum aceasta este misiunea lui Mister Mutu, care mâine are un nou examen, de astă dată împotriva Gazului.

Apropos de gaze...

Adi și băieții lui, după antrenamentul din această dimineață ploioasă, s-au urcat în autocarul echipei spre a porni spre Arenă.

La scurt timp unul dintre pasageri a eliberat involuntar un gaz intestinal, asta că să nu-i zic pârț.

Șoferul nu a stat pe gânduri și a întrebat:

- Cine a făcut asta?

Tăcere.

Deranjat la culme, își părăsește postul de conducere și scoate o frânghie:

- Vă rog să o întindeți din mâna în mâna până-n fundul autocarului. Gata? Toată lumea s-a prins de frânghie?

- DAAAA, strigă băieții.

- Și cel care a tras pârțul?

- Da, a replicat prompt și Briliantul.

FzR!!

Săptămâna

 

În debutul săptămânii acestea, ne-am amintit cu drag de Minulescu, cel ce ne spunea parcă prin spiritul nostru: "ei mă urăsc că nu-s că ei, eu îi iubesc că nu-s ca mine".

Marți, pentru prima dată în istoria Rapidului, Nico a fost ales pe postul de reprezentant al cluburilor din Liga 1 în Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal.

Miercuri, "Briliantul" Mutu și băieții au pornit spre gară cu gândul la prima confruntare din Conference League, însă spre joi, după ore bune de mers, au început să se îndoiască că s-au urcat în trenul potrivit.

Când vine controlorul,  ”Il Fenomeno” întreabă:

- Dle, nu te supără, trenul ăsta mă duce spre Conference League?

- Nu.

După câteva momente, băieții noștri nu ne-au mai stat pe gânduri și l-au întrebat și ei pe controlor:

- Dar pe noi??

Vineri ne-am coborât pe peronul realității.

Curajoși, însă...

Pentru că doar fătălăii își întreabă soțiile dacă au voie la bere...

Bărbații adevărați știu că nu au voie.

Astăzi dna Veronica mi-a spus că dacă mai alerg după fuste, mă va trimite în Scoția la reabilitare.

Ce mai săptămână, nu?

FzR!!

Visăm

 

Azi-dimineață, imediat după ce am căzut din pat, mi-am făcut mea-culpa: prea ușor am înlocuit "vechiul Giulești", prea repede am re-devenit aceeași naivi irecuperabili, prea ușor suntem visători.

Nouă Arenă, aca Vezuviul Balcanilor, va fi cu siguranță stadionul de pe care adversarii vor pleca cu greu măcar cu un punctuleț, echipa este la 5 victorii consecutive, golden-boy Rareș Ilie a devenit titularul incontestabil, iar Nico ne zâmbește din viitor alături de un serios potent investitor: Dan Șucu.

Am găsit oare Lampa lui Aladin și am oprit-o doar pentru sine?

Se anunță oare Visul unei Noi Nopți de Vară?

Poate da, poate nu...

Pași trebuiesc făcuți cu înțelepciune, iar întreaga noastră familie vișinie trebuie să rămână unită.

Se spune că nu demult când unui bătrân indian i-au fost explicate avantajele trecerii la ora de vară, acesta a răspuns:

- Doar Omul-Alb (și Vișiniu!) poate să creadă că dacă taie un capăt din pătură ca să și-o coase la celălalt, va avea pătura mai lungă!

Până să ne re-întâlnim cu amărăciunea, deznădejdea sau să-l alergăm pe Mutu pe șinele de tren cât sunt ele de lungi, petrecem, cântăm și ne bucurăm.

Visăm!

Frumos.

FzR!!

Important

 

Răsăritul ar fi formidabil dacă l-ar pune puțin mai târziu, nu?

Așa gândeam dis-de-dimineață când, nu din hărnicie, m-am repezit să mă duc la toaletă...

Răsăritul l-am privit apoi involuntar, după ce grijuliu i-am inspectat pe muncitorii care tot lucrează la noile locuri de parcare.

Am coborât chiar în fața blocului, impunător și plin de experiența vieții, "ochindu-l" pe șeful lor:

- Bună dimineața! Intenționați să asfaltați? Trebuie să mut mașina?

- Nu știu. Eu sunt în prima mea zi de lucru.

Am revenit spășit în casă și mi-am sunat medicul de familie.

- Bună dimineața, nu sunt prea bine, văd că prin ceață, am amețeli...Vă rog o programare.

- De astăzi în trei săptămâni la ora 12.

- Se poate , vă rog, mai devreme? Nu mă simt prea bine...

- De acord, v-am notat la ora 11.

Am renunțat la programare.

De fapt mă simt foarte bine.

Căpitanul nostru a împlinit săptămâna aceasta 38 de ani.

Și foarte important: nu se gândește la retragere.

Și cel mai important: astăzi joacă Rapidulețul.

La Arad.

FzR!!

Fără firimituri!

 

Nebunia, pasiunea și încăpățânarea rapidiștilor a oferit aseară primul din șirul celor mai frumoase spectacole ale sufletului. Al epocii moderne.

Din arena cu fin aer englezesc, au răsunat în toate cele 90 de minute cântecele noastre, dorurile, disperările, deznădejdile și iubirile.

Toți cei prezenți au reușit să le demonstreze celor rămași în fața televizoarelor, cu siguranță triști pentru că nu au mai apucat un bilet, faptul că la capătul aventurii mortale numite faliment, atunci când nu îngenunchezi, se află începutul unei Povești ce se anunță parcă și mai farmecătoare și fascinantă.

A răsunat aseară până și "să vă fie frică/Rapid se ridică!", asta pentru că vitejii din teren, împinși de la spate de un întreg stadion, s-au avântat curajoși în fața porții adverse, combinat, valsat și autodepășit.

Plină de toate aceste alese ingrediente, rețeta nu are cum să nu reușească.

Rapidul contemporan pare-se că începe să se facă vinovat de o excelență și inventivitate ce va aduna în jurul său viitoarele generații.

În jurul acestei Povești fără de Sfârșit.

Am ajuns fericit acasă, plutind parcă pe un covor fermecat, încrezător și vrăjit de faptul că Rapidulețul mi-a dat primele semne că nu se mai mulțumește cu firimiturile ligilor inferioare.

Plin de această fericire, nu m-am putut abține și i-am spus soției că aș vrea să vin cu o negresă în pat.

Mi-a zis că e ok, dar să nu fac firimituri.

Consens, deci:

Fără firimituri!

FzR!!

Aleasa

 

- Bună ziua! Aș dori să cumpăr un telefon.

- Model?

- Aaaa, nu....Inginer Metalurg, însă slavă Domnului lucrez în achiziții. Mulțumesc oricum...și dumneavoastră sunteți drăguță.

Sunt tare mândru, faza asta mi s-a întâmplat aseară. 

Evident că m-am uitat cu teamă în jur, imediat de am ieșit din Mall.

După Inaugurarea de Vis și nou-anunțatul sold-out la meciul din seara aceasta, prin bătrânul nostru Giulești au început să șuiere, alături de locomotive, zvonurile despre investitorii ce "se calcă" în picioare de dragul Rapidulețului...

Coborât din tramvai la piața Crângași un vânzător de ziare striga din toți plămânii pe stradă:

- Mare escrocherie, mare escrocherie, 22 de victime.

Cumpăr ziarul tremurând plin de emoție, îl răsfoiesc și-i zic:

- Bine, domnule, dar nu scrie nimic de vreo escrocherie!!

Vânzătorul de ziare continuă să strige:

- Mare escrocherie, mare escrocherie, 23 de victime...

La bine, dar mai ales la greu, eu știu însă mereu care-mi este aleasa:RAPID.

FzR!!