Răsăritul ar fi formidabil dacă l-ar pune puțin mai târziu, nu?
Așa gândeam dis-de-dimineață când, nu din hărnicie, m-am repezit să mă duc la toaletă...
Răsăritul l-am privit apoi involuntar, după ce grijuliu i-am inspectat pe muncitorii care tot lucrează la noile locuri de parcare.
Am coborât chiar în fața blocului, impunător și plin de experiența vieții, "ochindu-l" pe șeful lor:
- Bună dimineața! Intenționați să asfaltați? Trebuie să mut mașina?
- Nu știu. Eu sunt în prima mea zi de lucru.
Am revenit spășit în casă și mi-am sunat medicul de familie.
- Bună dimineața, nu sunt prea bine, văd că prin ceață, am amețeli...Vă rog o programare.
- De astăzi în trei săptămâni la ora 12.
- Se poate , vă rog, mai devreme? Nu mă simt prea bine...
- De acord, v-am notat la ora 11.
Am renunțat la programare.
De fapt mă simt foarte bine.
Căpitanul nostru a împlinit săptămâna aceasta 38 de ani.
Și foarte important: nu se gândește la retragere.
Și cel mai important: astăzi joacă Rapidulețul.
La Arad.
FzR!!
