Încă puțin

 

Sfârșitul acesta de săptămână s-a grăbit să dăruiască dulcelui nostru colțișor de lume, înaintea traditionalilor moși de sărbători, berea Giuleșteana.

Bătrânelul nostru, și-a turnat tacticos precum în '23, licoarea dulce-caramelizată și arămie, obligatoriu cu-n guler alb la vârf. Așa precum steagul ce ne pansează adesea inima rănită, nu?

De data aceasta am ridicat paharele in aer, pentru un prim pas al istoriei dar și pentru un viitor cu siguranță mai frumos și răsfățat.

Astăzi, după piesa de teatru "Dă-i bătaie!" (și tu Rapidulețule, la toți!!) m-am oprit cu soția în Târgul de Crăciun din Parcul Drumul Taberei.

La standul  cu vin și țuică fiartă, de care nu m-am dezlipit, s-a apropiat de mine o frumoasă tânără și, fără să-mi spună nimic, m-a sărutat cu patimă.

Soția furioasă:

- Cine este??

- Lasă-mă în pace...Acum mă gândesc cum să-i explic cine ești tu!!

Încă puțin și agăț și eu ceva...: instalația în brad.

Noroc!

FzR!!

OMagiu

 

Astăzi dnul Valentin Stănescu a împlinit în inimile noastre vârsta de 100 de ani.

Destin geamăn cu Rapidulețul Nostru, nea Tinel înseamnă profesionistul care a reușit din postura de antrenor performanțe la nivelul echipelor de club (multe și importante) dar și sub tricolor.

Zimbrul nostru a avut în suflet însă o singură iubire, Rapidul!

Pentru Rapidulețul, rămâne antrenorul căruia îi datorăm cele două Cupe Balcanice, titlul din '67 dar mai ales promovarea în "A" după mulți ani de pribegie, ultimul rezultat notabil ai carierei sale.

Era finele stagiunii '82-'83.

Cu mândrie și onoare această bornă însemnând tocmai începutul rapidismului meu.

"- Nea Tinele, ai făcut-o și pe asta, dumneata ai scos Rapidul campion și tot dumneata l-ai readus, după 6 ani de chin, în Divizia A! Bravo!

- Stai așa, să nu se înțeleagă c-am avut nevoie de 6 ani! Eu m-am întors la Rapid vara trecută. Și, dintr-un foc, am reușit promovarea! Dar nu singur, nici vorbă.

C-așa am fost și am rămas: un om al dracului. La mine, care a mișcat în front a zburat! Cine nu trage, valea! Când am venit, l-am găsit pe Bartales (primul meu idol), jucător bun, dar leneș, mofturos. Nu s-a încadrat, i-am dat dezlegare pentru Gloria Reșița și bună ziua.

Cu ceilalți însă m-am împăcat bine. Au fost serioși, au tras.

La prima întâlnire, le-am zis, fraților, dacă nu intrăm, mă las eu, dar vă lăsăți și voi!"

Pentru OM-ul de pe marginea terenului, căruia îi datorez multe, dar și pentru OM-ul care a format adevărate generații ce ne-au fermecat părinții, ne plecăm plini de recunoștință.

Poate capitalismul nemilos va însemna, pe parcursul anilor către infinit, schimbarea denumirii stadionului, astăzi în SuperBet Arena, mâine în Allianz Arena...

Pentru noi stadionul se va numi însă întotdeauna Giulești-Valentin Stănescu.

De acolo de sus, din galeria din Ceruri, prin vocea sa baritonală și spiritul aspru, nea Tinel ne-a mai făcut o aroganță.

A împlinit 100 de ani, înaintea Rapidului.

Anul viitor e rândul Rapiduletului să sărbătorească Centenarul.

De mână și împreună cu noi toți.

FzR!!

Ciudat

În dimineața aceasta, pe la prânz, încă fremătând la acordurile frenetice ale tobelor din partida cu Prazila, am întocmit cuminte lista de cumpărături. 

Căci mâine începe cel mai ciudat Campionat Mondial. 

Și mă refer aici la anotimp, dar și la programul de disputare al partidelor.

Ciudat mă simt și pentru faptul că Rapidulețul joacă tocmai hăt-departe duminică pe 4 decembrie. Noi rapidiștii considerăm faptul că zilele aflate între partidele echipei noastre favorite nu ar trebui să ni se considere la vârstă.

Astfel nu am mai îmbătrâni niciodată, nu?

În fața blocului în care am locuit acum 20 de ani, m-am întâlnit cu vecinul rapidist de la etaju' opt. 

- Cred că voi divorța. Nu mai pot, soția mea e prea copilăroasă.

- De ce? mă întreabă Fane.

- De câte ori fac baie vine pe la spate și îmi îneacă toate rățuștele din cadă.

Spre seară am revenit în blocul cu pricina, de astă dată urcând la fosta vecină de la zece.

Acolo, după câteva ore petrecute, era să fiu surprins de soțul ei.

Am sărit evident pe fereastră.

În cădere liberă, m-am căit și tot gândit:

-"Nu puteam să stau acasă cu nevasta...să mănânc un grătar..să beau două-trei pahare de palincă...să stau liniștit pe youtube...."

Cad cu noroc pe prelata de la terasa blocului și trăgându-mi blugii mi-am zis rapid:

- "Doamne cum e omul de ciudat,...numai două secunde am fost disperat și câte prostii mi-au trecut prin cap...".

FzR!!

Călătoria

 

Aseară în Giulești, alături de Rari Ilie în calitate de spectator de lux, Rapidulețul ne-a mai oferit o partidă interzisă cardiacilor.

Fără niciun dubiu acest colțișor de lume reprezintă scurtătura cea mai plină de suspans a drumului de la agonie la extaz.

A fost iarăși sărbătoare în tribune, voci de toate vârstele s-au alăturat corului minunatei galerii, emoții, speranțe, dar mai ales s-a simțit forța aceasta nebănuită care ne ridică mereu de la pământ.

Aseară încurajările întregului stadion mai-mai că m-au făcut să cred că au mutat până și încăpățânata linie de cale ferată de sub tribuna a 2-a, parcă ultima piedică rămasă din '39 și până astăzi.

Eterna greșeală a lui Grigore și bulevardul inaugurat de Florin Ștefan, ne-au împiedicat aseară să adunăm toate cele trei puncte puse în joc.

În această cea mai frumoasă călătorie, Rapidulețul ne-a mai rămas încă o dată dator, așa parcă doar pentru a ne ademeni intenționat și șugubăț până la următoarea așteptată revedere.

Dimineață, răsfoind netul, mi-a fost dat să aflu faptul că prin 1972 un tip i-a scris o scrisoare lui John Lennon, prin care îl ruga să-i trimită niște bani pentru a face o călătorie în jurul pământului.

La această scrisoare, marele artist i-a răspuns:

- "Practică meditația, astfel imaginar, vei putea face inconjorul pământului".

În 1995 tipul nostru totuși a făcut inconjorul lumii, după ce, la o licitație, a vândut scrisoare lui John Lennon.

FzR!!

NOI

Pentru toți cei necăsătoriți vă doresc un sfârșit de săptămână nemaipomenit.

Pentru noi ceilalți...Doamne-ajută să fie bine!

- Unde ai stat până la ora 2 noaptea, că barul se închide la 23?!

- Baby, la ora 23 am plecat spre casă.

- Pe mine să nu mă minți! Cum să faci 3 ore pentru două străduțe scurte?

- Scurte, dar late...

Am omis însă să-i spun, filantrop cum sunt, că mi-am ajutat vecinul de palier.

- Mă, domnu' Laurențiu! Am o veste bună, și una rea. Care să ți-o spun prima?

- Păi pe cea bună...!

- Mă, am ajuns la etajul 3!

- Și care-i aia rea?

- Am greșit blocul, mă!

Chiar dacă am fost până acum ciuca bătăilor, știți totuși de ce-mi place luna noiembrie?

Pentru că începe cu NOI.

Astăzi NOI jucăm împotriva CraiOlgutzei.

Rămâne deci să aflăm ce ne va aduce această ultimă partidă a lunii NOIembrie.

FzR!!

Pentru NOI

 

Săptămâna aceasta dnul Crețu a mai adăugat șugubăț și plin de pasiune o nou primăvară în buchetul vieții.

Nico mai are pare-se câteva file de adăugat la dosarul ce-l va depune la frf pentru a ne adăuga în palmares titlurile din '42 și '44 câștigate pe gazon dar încă nerecunoscute.

Încheiem deci o săptămâna a emoțiilor și speranțelor.

Așa suntem noi rapidiștii. Veșnicii iremediabili rătăcitori, neînțeleși dar și cei mai invidiați.

Înaintea marii confruntări de la orele 21 am disputat în bucătărie eternul derby.

- Puiule, pe cine iubești tu mai mult, pe mine sau pe mami?

- Pe amândoi!

- Dar dacă mami ar pleca la Paris, iar eu în America, unde ai vrea să mergi?

- La Paris!

- De ce la Paris?

- Este un oraș frumos, Disneyland-ul aproape...

- Și dacă eu aș pleca la Paris și mă-ta în America, unde ai vrea atunci?

- În America!!

- Cum așa??!

- Păi dacă la Paris am fost deja....!

Ghinioniști, nu?

Acum rămâne de văzut ce se va întâmpla...

Cică interimarul Pintilii (nu este greșeală, bănuiesc că stră-bunii lui au adormit cu tocul în mâna la ultimul "i"), după ce a tremurat la interviuri toată săptămâna, s-a costumat în cowboy (deși ar trebui să conducă mioarele, nu?) și a intrat stropit pe pantaloni și pe cizme.

Cei din bar întreabă:

- Plouă afară?

- Nu, bate, vântul....

Va bate și toba.

Pentru NOI.

Pentru VOI.

FzR!!