Dreams

Până să mă trezesc din euforia re-deschiderii, după o așteptare de nu mai puțin de 30 de ani a  fan shop-ului, sau din fredonatul proaspăt lansatului "100" a lui Carla's, înfrângerea administrată de "U" în Giulești m-a readus cu picioarele pe pământ.

De pe aripile visării.

- Ești un nesimțit și știi ce e culmea??

- Partea cea mai înaltă a dealului...??

Chiar și atunci când am fost "jos" noi am știut că există "sus" și nu am încetat niciodată să credem, să luptăm și să visam.

Pentru că “a fi rapidist înseamnă a răbda, a cădea şi a te ridica, a trăi fiecare clipă pe puntea dintre agonie şi extaz. A fi rapidist înseamnă să înveţi de mic faptul că fără să ştii să pierzi nu te vei bucura niciodată cu adevărat de victorie” (Ioan Chirilă – Glasul roţilor de tren).

Sâmbătă ne deplasăm la Botoșani.

Până atunci în seara aceasta și mâine visăm la o victorie.

FzR!!

Capcana

- Ce părere aveți domnule doctor, am nevoie de ochelari?

- Doamnă doctor...

Chiar nu-mi vine a crede ochilor. 

După o absență de 8 ani, România va participa anul viitor la Campionatul European.

Va participa, zic.

Pentru că mai au mult, foarte mult pentru a mă convinge că acolo ne vom și prezenta onorabil.

Cel puțin deocamdată naționala îmi pare o adunătură de baiețandri care aleargă fără folos după o minge. 

Din definiția asta cel mai bine iese Moldovan al nostru.

Apropos!

Știți de ce femeile nu aleargă niciodată după bărbați?

Pentru că nu a văzut nimeni până acum o capcană alergând după șoricel.

Până la vară nu ne rămâne decât să ne bucurăm de calificare.

Dar dacă este o capcană?

FzR!!

Veștile

În dimineața aceasta, cu mult înainte de a-mi configura traseul, Rapidulețul a învins Arsenalul din Tunari, însă nu aceasta este vestea cea bună, ci aceea că bombardierul Soni a jucat, a înscris și cel mai important este că nu s-a mai accidentat.

De fapt, vestea cea bună este că mi s-a livrat pălinca, deci am unde să-mi înec problemele viitoare.

Se spune că dacă prunele nu au avut viermi pălinca e de post!

Că tocmai ce a început...:

- Dragul meu, te-am ajutat, am avut grijă de tine când ți-a fost rău, ți-am gătit...

- Nu mai amesteca lucrurile femeie. Întâi mi-ai gătit și după mi-a fost rău.

Vestea proastă este că mi-a mai spus că oricâte prostii voi face, nu ne vom despărți, pentru că nu-mi merit libertatea....

Mâine vin cu vestea despre partida României din seara aceasta.

Promit că vin.

Vin, bere și palincă!

FzR!!

Imaginarium

Continuându-mi călătoria printre ispitele unui viitor puțin mai bun, ieri-seară m-am dus cu iuby a mea la Nostalgia Imaginarium.

Când colo peste cine credeți că am dat acolo??

Peste nevastă-mea și niște amici mai vechi.

De supărare, nu față de această nouă întâmplare, ci doar pentru că Rapidulețul s-a prăbușit pe poziția a 3-a, am făcut iarăși balamuc...

- Băiete!! Mi-ai pus pe bonul de casă 6 cockteiluri, 4 whiskey-uri, 3 sticle de vin și două cupe de șampanie. Eu am comandat doar paharele de șampanie pentru mine și iubita mea.

- Soției dvs., care v-a urmărit tot timpul, a încercat tot feluri de soluții pentru a se liniști...

Abia acum înțeleg. Înțeleg de ce mai nou la oficializarea căsătoriilor, se acceptă pe lângă "da" sau "nu" și "fie ce-o fi"...

Important este însă că Rapidul există.

FzR!!

DELIRUL

 

Nu știu cum de a fost posibil, însă săptămâna aceasta a început încă de duminică.

După rușinosul egal obținut în cupa împotriva celor de la csa, Rapidulețul a triumfat magic pe Mall Arena, împotriva celor de la fcsb, administrându-ne și nouă lecția preferată.

Atunci când suntem la pământ și refuzăm să le mai acordăm vreo șansă, această fascinație devenită definiția Speranței, se grăbește să ne contrazică.

Și ce ne mai place nouă rapidiștilor să fim contraziși, nu?

Doar noi știm cât.

Aseară, totuși dintr-o modestie, Rapidulețul s-a cocoțat, cel puțin până mâine, doar pe poziția a 2-a a clasamentului.

L-am strâns tare la piept în miez de noapte, alintat, încurajat și nu i-am mai reamintit cât de mic și rătăcit a fost.

Aseară a fost rândul lui Omar să mă uimească, dar și a proaspătului aterizat Juvhel Tsoumou protagonistul unei bare transversale care nu cred că s-a oprit din vibrat. De bară zic...

Nici până astăzi.

Tsoumou ăsta dacă nu se accidentează la vreun antrenament precum Soni are toate șansele să provoace un Tsunami în Super Liga asta vai de mama ei...

De bucurie și în delirul viitorului de vis ce ne pândește am băut până dimineață.

Sărbătorind normal zecile de titluri de campioană.

Când să mă urc în mașină, pentru a mă duce la cumpărături plin de responsabilitate, mi-am sunat disperat soția:

- Auzi? Am încă o nouă problemă, dilemă, nici nu știu cum să-i mai zic. Mașina asta are 3 pedale, iar eu doar două picioare...

FzR!!

MAXIM

 

Întototdeauna am susținut faptul că programarea meciurilor Rapidulețului hăt tocmai duminică seara mi-a fost cea mai mare pedeapsă.

Pentru că tare apăsătoare mai este așteptarea...

Sfârșitului acesta de săptămână s-a adăugat listei și frământarea. Căci pare-se că suntem mai imbatabili în infirmerie decât pe suprafața de joc.

Aceasta a fost, este și va fi soarta Rapidului. 

Pentru că în primul rând însemnăm, griji, emoție, tumult.

Dar și iubire.

De atâta tumult al gândurilor, ieri-noapte, în vis zic, am fost la psihiatru.

Mi-a desenat ăsta 5, ba mint 11 oi și m-a pus să le păzesc.

Ce credea că sunt nebun??

Am desenat un țarc în jurul mioarelor și m-am trezit apoi tare răvășit.

Tot cu gândul la meciul împotriva berbecarilor.

M-am trezit atât de speriat încât am crezut că am întârziat la școală, dar mi-a dat seama apoi că este duminică și că am 52 de ani...

Aaaa, să nu uit...ieri România a devenit în premieră campioană mondială la minifotbal.

Nu m-a surprins știrea. Anul viitor cel mai probabil vom fi campioni mondiali la fotbal cu jetoane.

Până atunci, în seara aceasta sper din tot sufletul să dăm maxim.

Ce avem noi cel mai mult.

Iubire și Pasiune.

Baftă, băieți!!

FzR!!!

Familia

Pentru că inclusiv după meciul de miercuri din ghencea nu am avut nimic de sărbătorit, de joi m-am apucat de recuperat.

I-am urat sănătate, mulți ani fericiți și mulțumiri dnului Crețu. 

Pentru tot.

Pentru că a fost primul ce ne-a strâns împreună, ne-a predat primele versuri, Traviata și Marșul Triumfal.

Și pentru că ne-a învățat în tot acest drum greu și lung cum să fim o familie.

Aseară, la petrecerea dată de vecinu' în cinstea sosirii zilei de vineri am fost iarăși apostrofat:

- Nu ți-a fost rușine să te duci de trei ori cu farfuria după mâncare??

- Nu, fiindcă de fiecare dată spuneam că este pentru tine!

Pentru a evita umilința din meciul de mâine, în această dimineață nu am mai stat pe gânduri și mi-am cumpărat 100 de peștișori de aur.

- Și unde o să-i ții mă tâmpitule?

- În cădița de la duș!

- Și când o să vrei să faci baie??

- O să-i leg la ochi.

FzR!!!