Întototdeauna am susținut faptul că programarea meciurilor Rapidulețului hăt tocmai duminică seara mi-a fost cea mai mare pedeapsă.
Pentru că tare apăsătoare mai este așteptarea...
Sfârșitului acesta de săptămână s-a adăugat listei și frământarea. Căci pare-se că suntem mai imbatabili în infirmerie decât pe suprafața de joc.
Aceasta a fost, este și va fi soarta Rapidului.
Pentru că în primul rând însemnăm, griji, emoție, tumult.
Dar și iubire.
De atâta tumult al gândurilor, ieri-noapte, în vis zic, am fost la psihiatru.
Mi-a desenat ăsta 5, ba mint 11 oi și m-a pus să le păzesc.
Ce credea că sunt nebun??
Am desenat un țarc în jurul mioarelor și m-am trezit apoi tare răvășit.
Tot cu gândul la meciul împotriva berbecarilor.
M-am trezit atât de speriat încât am crezut că am întârziat la școală, dar mi-a dat seama apoi că este duminică și că am 52 de ani...
Aaaa, să nu uit...ieri România a devenit în premieră campioană mondială la minifotbal.
Nu m-a surprins știrea. Anul viitor cel mai probabil vom fi campioni mondiali la fotbal cu jetoane.
Până atunci, în seara aceasta sper din tot sufletul să dăm maxim.
Ce avem noi cel mai mult.
Iubire și Pasiune.
Baftă, băieți!!
FzR!!!
