Bilanțul

Ieri, înainte să plec la camufland, am scris editorialul cu numărul 100. Cât vârsta Rapidulețului.

Astăzi îl scriu pe cel de al 101-lea. Primul pas al vișiniilor către ani mii și mii.

De fapt îmi vine tot mai mult să cred că micuțul nostru cu suflet alb ca de nea nu se va mai camufla și curând va ieși din anonimatul ultimilor ani.

Cu siguranță cei mai grei. 

De aceea îi vom considera mereu și cei mai frumoși.

Sfârșit de an.

Fac repede bilanțul....

2023 anul când mi-am întâlnit și susținut Iubirea. 

Și mă refer și la momentul Estevana, normal. Parcursul și emoțiile trăite alături de ea în Champions League.

Sărbătorirea Centenarului și a faptului că încet, încet galeria chiar a devenit o Orcheastră Filarmonică. 

Invidiată de toți.

Am scăpat de mister Mutu și reușim cu pași mici dar siguri să construim o echipă. De temut.

Ridic ochii din jurnal, mă uit la soția mea și mă gândesc ce noroc a avut.

Eu nu sforăi, doar mă visez o motocicletă, pornită în cea mai mare viteză către 2024.

Cu speranță, încredere și hotărât de a-mi face bilanțul următor invidiat de cel pe care tocmai îl închei.

Bilanț pentru că prefer să mă înfășor cu două lanțuri groase în jurul Rapidului.

Să știe atât el cât și eu că nu ne vom despărți niciodată.

La Mulți Ani, Rapid!

La Mulți Ani, rapidiști!

La Mulți Ani, tuturor!

FzR!!

Mire se Vini!!

Pe Ermal ăsta, ultimul kosovar ajuns în Giulești, dnul Sucu a plătit nu mai puțin de 1 milion de euro.

Sper tare că nu s-a grăbit și nu a aruncat drept avioane de hârtie atâta bănet...

Și mai sper că mult-anunțatul revelion de la sfârșitul ediției de campionat să nu fie precum cele de pe vremuri, în care "fiecare aduce ce vrea" și mă trezeam cu 24 de salate de boeuf și nicio pâine.

Ermal joacă pe postul lui Petrila, iar dacă Nico cel de la birou nu se grăbește riscăm să rămânem fără Moldovan.

Nu zic că nu am găsi prin casă niște pâine, însă cuțit sigur nu avem...

Mai vedem, mai aflăm.

Altfel că suntem de milioane o știm și am demonstrat-o din plin. Și din tribune.

Nu că aș vrea să mă laud însă să știți că am destui bani cât să trăiesc boierește până la sfârșitul anului.

Mire se Vini!!

Și baftă băieți!

Singurul meu bilet către fericire, căci dacă stau să mă gândesc mie de când am fost mire mi se trag toate.

De la mire și de la vin.

FzR!!!

Karma

 

Anul acesta i-am scris din nou Moșului să îmi aducă un Land Rover.

Mi-a adus iară o pereche de șosete. 

Rapiduletului și pe Burmaz.

Acum dacă măcar el a primit ceva nu pot decât să fiu fericit.

Căci pare-se că tendințele vieții sale viitoare s-au pregătit cum nu se poate mai bine.

Pentru mine karma este când sunt cu amanta, îmi sun soția și răspunde vecinul...

Azi dimineață am ieșit la o cafea, dar am băut o bere...

Dar ce nu-i tot amară sau ce??

Dulce ne este Iubirea.

Pentru Rapid.

Crăciun Fericit!

FzR!!

Dorinta

Nu-i mai scrieți Moșului ce vă doriți, căci săptămâna aceasta era să fiu răpit de vreo patru ori...

Știu, sunt perfect.

De exemplu în dimineața aceasta am terminat de făcut 100 de abdomene.

Le începusem în martie 2020. 

Nu sunt chiar perfect, dar sigur sunt în ediție limitată.

- Aseară mi-a intrat un hoț în casă...

-Și? A furat ceva?

- Ei, pe naiba...acum e la spital, nevastă-mea a crezut că am venit eu beat...

Chiar așa a fost!

Și pentru că îmi era și foame am mâncat un magnet. 

Să devin mai atrăgător.

Aceasta îmi este dorința!

Să atrag bunătate, iubire și sănătate. 

Și să le dăruiesc lumii întregi acum de sărbători.

Ei, bine...aș mai atrage și niște puncte pentru Rapidulețul meu.

Dar asta tocmai la anu'...

La anu' și La mulți ani!

FzR!!

Scrisoarea

Adicălea taman eu.Și din păcate nici măcar Rapidulețul.

Chiar dacă Moșul îi va așeza sub brăduleț pe Hasani, Burmaz și încă alte vreo două-trei achiziții importante, povara verdictului de la TAS în cazul Pavlovic ne face să oprim instalația pomului de iarnă. Pentru a mai face, în acest dulce-amar neînțeles de peste o sută de ani, economie.

Nu știu ce le-a scris băieții, însă când va veni, în noaptea de ajun, sigur îi va întreba pe căpriori...:

- De ce sunteți așa de slabi, dragii Moșului??

- Păi dacă nu marcăm, nu mâncăm...

- Ei, cine nu mănâncă, nu primește cadouri!!

Așa este cel mai corect. Nici eu nu primesc nimic și nici băieții.

Nimic.

Poate totuși măcar la anul.

Anul acesta, furați de cotidian, am uitat să ne așternem dorințele pe o scrisoare.

Poate fi și acesta motivul acestui nimic, nu?

FzR!!

Motivele

Ieri, după punctului reușit la Ploiești, ziua de naștere a lui Mugurel Pele Buga al nostru și de bucuria aflării veștii de azi, am băut.

Ei bine am băut și pentru că Funsho a scăpat cu viață, pentru că Tsoumo are deja bagajele la ușa și pentru că au început primele transferuri de marcă.

Florent Hasani aka El Principe e golgeterul Albaniei și pare-se sunt șanse să semneze și Borisav Burmaz.

Nu știu cum se vor înțelege kosovarii cu sârbul în teren știu însă sigur că vom căpăta spirit de luptători.

În sens pozitiv.

- Am un camion în stânga, o mașină de pompieri în dreapta, un rinocer în față și doi delfini în spate. Ce să fac??

- Te dai jos din carusel și altă dată să nu te mai îmbeți ca porcu'!!

Poate să-mi zică orice. După atâtea vești bune mă gândesc să recidivez.

Că oricum vin sărbătorile.

Sper doar să nu ni le strice Rapidulețul la Constanța...

FzR!!

Mosu'

Aseară, Moșu' trecut prin Giulești, nu ne-a adus, ci ne-a luat cele trei puncte dorite, iar noi am reușit încă o dată să scriem un nou basm cu final neașteptat: după ce ne-am văzut favoriții conduși cu 2-0 am oferit întregii asistențe (mondiale!) momentul finalului de an. Centenar.

Am început cum vă spuneam să fredonăm pentru nea Gică (moșul care ne-a luat cele trei puncte!), liderul marinarilor ilfoveni, care mai este și rapidist, faimosul lui cântec, "Viața ta o împarți alături de Voluntari!".

În hazul nostru de necaz bun-recunoscut, aseară am mai dovedit și faptul că atunci când urci în trenul greșit trebuie să încerci să cobori la prima stație. Fiindcă cu cât mergi mai departe, cu atât costă mai mult să te întorci.

Și astfel cu cele 10 puncte pierdute, Rapidulețul în loc să fie instalat pe prima poziție a clasamentului, începe să cunoască din frământările luptei pentru menținerea în play-off.

Pentru că acesta ne-a fost dintotdeauna Moșu' ajuns la o sută de ani...: drumul cel mai scurt de la amar la fericire.

Eu spre exemplu nu am știut niciodată ce-i fericirea până când nu m-am căsătorit.

Iar acum...e prea târziu...

Sau poate nu!

Poate că Moșu' a trecut aseară prin Giulești pentru a se asigura ce ne dorim să primim, iar vinerea viitoare să ne aducă victoria așteptată de 6 etape.

Și cadoul pe sfârșitul acestui an.

Căci totuși, cu bune și cu rele, Rapidulețul ne rămâne Fericirea și întodeauna cel mai frumos Început.

FzR!!

Mai buni

După ce miercuri pare-se că am uitat să fim mai buni, galeria apostrofându-i pe băieți cu o înverșunare de parcă ne erau rivali, astăzi sper să ne revină emoția și bucuria de a ne simți mereu împreună.

Și de a iubi involuntar, necondiționat și dovedi aceeași pasiune ce naște atâtea invidii în această lume tot mai rătăcită.

Să fim mai buni uni cu alții și să-i purtăm spre victorie cu gândul dorului ce ne va măcina până la revederea cu ei.

De acolo de sus, din conducere, mesajul dnului Şucu a fost unul ferm, iar așteptările după pauza competițională vor fi mari...

După această pauză se spune că dnul Şucu va demonta de pe Arenă plăcuța cu "Câine rău"...așa ca să se mai distreze băieții și să ne mai distrăm și noi o țâră!

Până atunci să ne bucurăm de fotbal și de ultimul nostru meci în Giulești.

Să fim mai buni decât adversarii.

FzR!!

Cadourile

Pentru a nu-l scoate vinovat pe Moșu', noaptea trecută am dormit încălțat.

De fapt înainte de asta, am uitat să vă spun că ieri am vrut să-i fac cu ochiul unei domnișoare și am ațipit.

Așa am găsit și eu dimineață un cadou în ghetuțe. Pe mine!

În seara aceasta m-am decis să-i fac un cadou Rapidulețului și să-l susțin la fel, adica cu toată ființa mea.

Pentru că de câteva etape bune rătăcește în pădurea Superligii cu doar două gloanțe tranchilizante.

În fața lui se află tigrul ceferist, leopardul din Voluntari și lupul galben din Ploiești.

Nu vreau să par eu cel mai pesimist însă vreți să știți cum scapă?

Se tranchilizeaza singur cu gloanțele alea, să nu simtă durerea, când îl vor mânca bestiile alea...

Sau poate Moș Daniel Nicolae va găsi totuși bățul fermecat sau măcar cel de corecție pentru a-i convinge pe băieți că atunci când te încalți invers nu are cum să-ți iasă meciuri bune în teren.

Și să ne facă și nouă o bucurie.

Nouă celor care Moșu' a uitat și de data aceasta să ne aducă un cadou.

Cât de mic!

FzR!!

Rovinieta

Parol că-n toate aceste zile, până a intra în ceața de la Botoșani, am intonat la modul cel mai solemn "Deșteaptă-te, române!"...

Deși îmi pare că de peste 2000 de ani ne tot încăpățânăm să facem asta.

După remiza norocoasă, sper ca pe ștatul de plată al băieților să le apară "cu minus" costul charterului. 

La cum mimează fotbalul în ultimele meciuri ar fi trebuit să se deplaseze pe jos și mai mult să-și plătească singuri chiar și rovinietele.

Apoi, după tragerea la sorți "de la EURO", canalele de sport au început să-mi încingă televizoarele.

Exultând față de o posibilă calificare din grupă.

Faptul că Dzeu ne iubește este deja demonstrat de mii de ani, la fel de adevărat cum știut este că nu ne-a băgat niciodată în traistă.

Pentru că în viață trebuie să demonstrăm și noi. 

Că ne dorim și avem putință.

Și apropos, pentru un parcurs de succes ar trebui să le spună cineva băieților, fie că sunt rapidiști, fie că sunt tricolori, că le mai trebuie și altceva decât rovinieta...

FzR!!!