Aseară, Moșu' trecut prin Giulești, nu ne-a adus, ci ne-a luat cele trei puncte dorite, iar noi am reușit încă o dată să scriem un nou basm cu final neașteptat: după ce ne-am văzut favoriții conduși cu 2-0 am oferit întregii asistențe (mondiale!) momentul finalului de an. Centenar.
Am început cum vă spuneam să fredonăm pentru nea Gică (moșul care ne-a luat cele trei puncte!), liderul marinarilor ilfoveni, care mai este și rapidist, faimosul lui cântec, "Viața ta o împarți alături de Voluntari!".
În hazul nostru de necaz bun-recunoscut, aseară am mai dovedit și faptul că atunci când urci în trenul greșit trebuie să încerci să cobori la prima stație. Fiindcă cu cât mergi mai departe, cu atât costă mai mult să te întorci.
Și astfel cu cele 10 puncte pierdute, Rapidulețul în loc să fie instalat pe prima poziție a clasamentului, începe să cunoască din frământările luptei pentru menținerea în play-off.
Pentru că acesta ne-a fost dintotdeauna Moșu' ajuns la o sută de ani...: drumul cel mai scurt de la amar la fericire.
Eu spre exemplu nu am știut niciodată ce-i fericirea până când nu m-am căsătorit.
Iar acum...e prea târziu...
Sau poate nu!
Poate că Moșu' a trecut aseară prin Giulești pentru a se asigura ce ne dorim să primim, iar vinerea viitoare să ne aducă victoria așteptată de 6 etape.
Și cadoul pe sfârșitul acestui an.
Căci totuși, cu bune și cu rele, Rapidulețul ne rămâne Fericirea și întodeauna cel mai frumos Început.
FzR!!
