Am trăit vremuri extrem de periculoase în toată viața asta a mea...
Când eram tânăr, că am și fost așa, nu știam cine este la telefon până nu răspundeam!
Am făcut și greșeli. Multe. Când mă gândesc la ele zâmbesc și parcă le-aș mai repeta. Pe toate.
- Acuzat, ești condamnat la 30 de ani de închisoare.
- Dar, domnule judecător, nu cred că mai trăiesc atât!
- Fă și tu cât poți...
La fel precum Rapidulețul în meciul din seara aceasta.
Călătoria asta cu Rapidul însă le-a întrecut întotdeauna pe toate:
- Vă dați la prima?
- M-aș da la toate, dar e Moțata de nevastă-mea în spate...
Se simte încordarea derby-ului.
Azi-dimineață, împreună cu niște vecini, l-am bătut pe administratorul de la bloc.
Spre prânz, am aflat că programul de încasări înseamnă cu totul altceva...
Se simte încordarea și tensiunea.
Pericolul parcă plutește în aer.
Dar dacă nebunia asta a Rapidulețului ne este tocmai fericirea noastră, noi astfel știm că suntem mereu acasă.
Mereu.
Și încă ceva...eu nu sunt ceea ce scriu...
Sunt ceea ce simți tu, când citești...
Baftă, băieți!!
FzR!!
