În seara aceasta, pentru că noi ăștia mari adesea nu știm să apreciem la timp ce avem, ne vom încredința Iubirea micilor noștri rapidiști.
Ce ne vor da cu siguranță o lecție.
Nouă celor ce ani de zile ni s-a dat rest în caramele la chioșc. Nouă celor ce adesea ne facem rău singuri.
Iar răul cel mai mare este acela de a ne privi Iubirea de departe, de la televizor.
Noaptea trecută, am băut să mai uit de supărarea asta...
În drum spre casă m-a mai lovit și o mașină parcată.
Ajuns deci așa avariat, pe ploaia aia torențială, aud afară strigătele unui alt bețiv...:
- Cineva să vină să mă împingă!
Nevastă-mea, care aude mereu tot, mă scutură nițel și-mi zice:
- Bărbate, du-te și ajută-l pe omul acela, săracu', că sigur este blocat cu mașina și nu este nimeni care să-l ajute.
Nu am de ales, ies deci din nou furios în ploaie și strig...:
- Domnule!!? Unde ești?? Să vin să te împing....
La care bețivul îmi răspunde:
- Aici în leagăn!!
Oricât ne-am dori, chiar nu mai putem da timpul înapoi...
În seara aceasta, de pe canapeaua de acasă, sufletul meu de copil va tremura alături de vocile miilor de copii ce se vor auzi din stadion.
Încurajările și bucuria lor ce-mi vor umple sufletul vor însemna asigurările într-un viitor.
Poate mai bun.
Într-o Poveste fără de Sfârșit!
FzR!!
