Managementul la Rapid

Momente incredibile la meciul Franța - Albania, din preliminariile pentru Euro 2020, unde organizatorii au făcut gafă după gafă. 

Mai întâi a fost intonat imnul Franței, care era țara gazdă, cu toate că regulamentul spune că trebuie să fie intonat mai întâi imnul țării oaspete.

S-a trecut peste asta, însă ce a urmat este de cascadorii râsului. 

În loc să fie intonat imnul Albaniei, Hymni i Flamurit, a cărei muzică a fost compusă de Ciprian Porumbescu, pe stadion s-a auzit imnul Andorrei.

Jucătorii albanezi au rămas șocați de cele întâmplate și au refuzat să înceapă meciul până când nu s-a remediat gafă. Organizatorii, rușinați de cele întâmplate, au găsit în cele din urmă imnul corect, însă crainicul stadionului a mai comis o gafă.

Acesta le-a cerut scuze, la microfonul stadionului, armenilor!!

sursă: digisport.ro

Cuplul Manea - Burcă.

Sau definiția unui management ce se dovedește ( sperăm deocamdată! ) nefericit.

Cu o apărare "emotivă", transferuri întârziate și neinspirate, un mijloc inexistent, mulți accidentați cel mai probabil datorită unei pregătiri fizice precare și din păcate un atac naiv, managementul se dovedește plin de amatorism.

Dacă la toate acestea mai adăugăm rezilierea unor contracte și parafarea doar a unor împrumuturi, posibilitatea unei lipse de finanțare ne dă fiori.

Se impune o analiză.

Acum cât nu este prea târziu.

FzR!!

Back to the future

Rezumatul partidei poate fi chiar acesta:

În rândul din fața mea, trei generații de rapidiști: bunic, părinte și o fetiță de 6-7 anișori.

La toate atacurile oaspeților micuța noastră eroină încuraja și se manifestă plină de emoție.

A fost nevoie de intervenția tatălui pentru a-i explică faptul că noi trebuie să-i încurajăm pe cei în vișiniu, care este direcția de atac și poartă adversă.

Unde ar fi trebuit să înscriem. Cu un gol mai mult decât ei.

Toate acestea sub zâmbetul înțelept al bunicului.

Care a prins mai multe povești cu Zane, zmei și balauri.

Finalul partidei avea să o prindă pe Mică Prințesă undeva pe aleea de deasupra tribunei a 2-a.

Glasul ei însă nu mai putea fi auzit între apostrofarile noastre ale tuturor celorlalți.

" Hai Rapidu' !

       Hai Rapidu'...! "

Un exemplu însă al purității, iubirii necondiționate și încrederii.

Venit din partea unui copilaș.

Noi ceilalți am părut că am uitat greșelile trecute ce au aruncat apoi Rapidul în insolvență.

FzR!!

Manole, Manole...

Noi rapidiștii suntem probabil cele mai superstițioase ființe de pe pământ.

Până ce Rapidul se va face Mare trebuie cu însă cu siguranță să învățăm să înfruntăm epilogul week-end-urilor nefericite.

Ieri, până la fluierul de start al partidei, parcă toate semnele primite îmi păreau potrivnice...:

Fiica mea s-a decis în ultimul moment să nu mă mai însoțească, tramvaiul 41 și-a mutat stația de la Piața Crângași, tresărirea și apoi salutul tremurând al lui Hienă - Șerban Copoț ( întâlnit pe strada George Zamfirescu ), zâmbetul ironic al stewartului la vederea cutiei mele de chibrituri...

Totul.

Deși aparent lucruri mărunte, toate acestea m-au făcut să improvizez pe loc " a cobe ":

" Pe Dâmbovița în jos,

  Pe un mal frumos,

  .....

  Nouă meșteri mari,

  Calfe și zidari,

  Și Manole, zece,

  Care-i și întrece "

De ce zece?

Pentru că de la stația de amplificare aveam să aud faptul că Geani Crețu, noul mijlocaș ajuns în tabăra noastră abia săptămâna trecută, era anunțat titular.

"Sper că a reușit să facă cunoștiință cu toți ai noștri" îmi murmur în gând...

Ceilalți 12 sunt că de obicei prezenți la datorie: dnul Nicu, nea Bebița și mulți, mulți alții...

La sfârșitul partidei aveam să aflu faptul că Nico și Maftei au revenit în T2.

"Sângele apă nu se face".

Pe marginea terenului ( la fel de denivelat ) Pancone pare parcă apăsat de povara tricoului său negru...

                        „ Iată zidul meu!

                          Aici aleg eu

                          Loc de mănăstire

                          Şi de pomenire.

                          Deci voi, meşteri mari,

                          Calfe şi zidari,

                          Curând vă siliţi

                          Lucrul de-l porniţi,

                          Că să-mi ridicaţi,

                          Aici să-mi duraţi

                          Mănăstire naltă

                          Cum n-a mai fost altă,

                          Că v-oi da averi,

                          V-oi face boieri,

                          Iar de nu, apoi

                          V-oi zidi pe voi,

                          V-oi zidi de vii

                          Chiar în temelii!”

Indicațiile nu aveau să-i fie însă ascultate...

Pentru că în ultimul minut (15') al celor considerate "de tatonare" la o minge în adâncime, Manole al nostru lobează mingea din greșeală peste Drăghia și le permite oaspeților să sărbătorească surprinși deschiderea scorului.

                       " Manole, Manole,

                         Meştere Manole!

                         Zidul rău mă strânge,

                         Trupuşoru-mi frânge!”

T2 -ul nu-și dezminte titlul de aspru judecător.

Drăghia devine brusc victima tribunei ( bănuit că a venit la meci direct de la un botez ), lui Djuric îi sunt fluierate pasele înapoi, iar Roskopf și Hlistei sunt "taxați" pentru șuturile prietenești către goalkeeperul advers. 

Doar Sefer, atins parcă de virusul CR7, pare să-și dovedească prezența în formația noastră.

Până la final, cu excepția golului înscris (29') cu complicitatea portarului advers, Sefer avea să irite tribunele pentru încăpățânarea sa de a executa absolut toate loviturile libere....

Chiar și atunci când se scurgeau ultimele minute ale partidei...

" Aici e Giulești " - eternul mountain rousse al inimilor noastre.

Sfârșitul partidei avea să ne aducă inconfundabilele momente ale destinului nostru: rugi spre ceruri ( spre care Tigaie tocmai a pășit ), scrașnitul de măsele, sute de tehnicieni în tribune, deznădejdea din priviri și mâhnirea din suflete.

Viitorul Târgu Jiu învinge cu 2-1 și pleacă cu toate punctele noastre.

                        " Manole, Manole,

                          Meştere Manole!

                          Zidul rău mă strânge,

                          Trupuşoru-mi frânge!”

Că o ironie a sorții, inspirația personală avea să ofere momentul meciului.

La unul dintre timidele noastre atacuri aveam să strig " Las-o Oros! ".

După rezolvarea fazei, fundașul central ( adică cu coordonatele Bulevardului Manole ) devenit între timp ( o, tempora! ) advers avea să ridice rușinat din umeri către T2.

Dar bucuros și emoționat pentru faptul că lui Cristi Oros nu i-au fost uitați cei doi ani în vișiniu.

Astăzi își făcea că de obicei datoria.

De partea cealaltă băieții noștri ne-au rămas însă datori.

FzR!!

The Analyzer

O conferință de presă utilă.

Ajuns la catedră, Profesorul din gazon, predă o lecție referitoare la importanța mentalului, a dorinței, organizării și mai ales a curajului.

Diplomat, tăios pe alocuri, nostalgic și ambițios, Pancone reușește pe zi ce trece să cucerească. Noi redute.

În primul rând prin răbdarea și încrederea.

Față de jucătorii săi.

Din scurta conferință reținem faptul că ieri pe Mall Arena a urmărit meciul alături de Nico și Maftei.

O veste bună.

Foarte bună!

FzR!!

Pasiune. Pură.

Ieri pe  Türk Telekom Arena a avut loc prezentarea oficială a lui El Tigre Falcao.

Ce a ieșit?

Dovada pasiunii pure. 

FzR!!

Părinte și prieten.

Zilele aceste Cristi Săpunaru și-a anunțat retragerea ( forțată ) de la echipa națională.

Lipsa de reacție și explicațiile puerile față de un component important al naționalei a selecționerului Contra ne confirmă faptul că viitorul fotbalului românesc nu suna deloc bine.

Dovadă lipsei de respect față de un leader incontestabil este cel mai nefericit exemplu dat noii generații.

Sper să mă înșel, iar selecționata României să numere curând cât mai mulți tricolori cu spiritul de luptător a lui Cristi.

Respectul față de activitatea lui Săpunaru vine așa cum ne așteptam dinspre Marea Familie Rapidistă. 

Alex Ioniță a postat pe contul său de Instagram un mesaj emoționant . 

"Cristi. Întâi Rapidist. Apoi fotbalist. 

Părinte și prieten. 

Dar mai ales tricolor. 

Pentru că știu cât a însemnat tricoul naționalei pentru ține, las acest mesaj. 

Pentru că știu influența ta în teren, având onoarea să joc cu ține, afirm în cunoștință de cauză că o să lipsești. Nu numai mie, ci fotbalului românesc. Îți urez baftă, căpitane!", a scris Alexandru Ioniță.

Poate de aceea suntem atât de invidiați.

Pentru că inimile noastre bat diferit față de ale celorlalți.

A celor pentru care fotbalul a devenit o afacere, o ambiție personală sau un experiment.

Pentru noi înseamnă mult mai mult decât Viață.

Drumul de dincolo de ea.

Spre Infinit.

FzR!!

Rossoneri de supărare...

Într-o atmosfera sud-americană Rapiduletul nostru avea să întâlnească la Reșița ostilitatea specifică marilor meciuri de care ne-a fost atâta dor....

Entuziasmul gazdelor susținute de o galerie frenetică, căldură, absența câtorva titulari cerți ( Alami, Draghiceanu și Cârstocea ), miza pentru cele trei puncte, au turnat plumb în ghetele băieților.

Euro-golul lui Ehmann ne-a făcut să tremuram.

Trasoarele lui Hlistei și Voicu păreau rândunele în zbor spre ținuturi mai blânde, iar mijlocul la fel de inexistent, păreau să anunțe un dezastru ce ne-ar fi spulberat prea devreme speranțele.

În lumina reflectoarelor ( n.r. razelor de soare dogoritoare ) avea să apară Roskopf.

Argentinianul, cu siguranță omul meciului, ne-a dovedit aproape tot: echilibru, spirit, încredere și dorința.

În minutul 40 la o incursiune consistentă pe partea stânga centrează perfect pentru austriacul nostru Sandro Djuric.

Agonia sfârșitului de partida avea să fie întreruptă de același Roskopf prin golul izbăvitor ce a pornit fiesta din peluza rapidiștilor.

Sâmbătă în Regie Rapiduletul are șansă de a-și câștigă moralul unei învingătoare.

Până atunci băieții merită toate felicitările noastre.

Pentru că au crezut in ei si în victorie.

FzR!!