Noi rapidiștii suntem probabil cele mai superstițioase ființe de pe pământ.
Până ce Rapidul se va face Mare trebuie cu însă cu siguranță să învățăm să înfruntăm epilogul week-end-urilor nefericite.
Ieri, până la fluierul de start al partidei, parcă toate semnele primite îmi păreau potrivnice...:
Fiica mea s-a decis în ultimul moment să nu mă mai însoțească, tramvaiul 41 și-a mutat stația de la Piața Crângași, tresărirea și apoi salutul tremurând al lui Hienă - Șerban Copoț ( întâlnit pe strada George Zamfirescu ), zâmbetul ironic al stewartului la vederea cutiei mele de chibrituri...
Totul.
Deși aparent lucruri mărunte, toate acestea m-au făcut să improvizez pe loc " a cobe ":
" Pe Dâmbovița în jos,
Pe un mal frumos,
.....
Nouă meșteri mari,
Calfe și zidari,
Și Manole, zece,
Care-i și întrece "
De ce zece?
Pentru că de la stația de amplificare aveam să aud faptul că Geani Crețu, noul mijlocaș ajuns în tabăra noastră abia săptămâna trecută, era anunțat titular.
"Sper că a reușit să facă cunoștiință cu toți ai noștri" îmi murmur în gând...
Ceilalți 12 sunt că de obicei prezenți la datorie: dnul Nicu, nea Bebița și mulți, mulți alții...
La sfârșitul partidei aveam să aflu faptul că Nico și Maftei au revenit în T2.
"Sângele apă nu se face".
Pe marginea terenului ( la fel de denivelat ) Pancone pare parcă apăsat de povara tricoului său negru...
„ Iată zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de mănăstire
Şi de pomenire.
Deci voi, meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Curând vă siliţi
Lucrul de-l porniţi,
Că să-mi ridicaţi,
Aici să-mi duraţi
Mănăstire naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!”
Indicațiile nu aveau să-i fie însă ascultate...
Pentru că în ultimul minut (15') al celor considerate "de tatonare" la o minge în adâncime, Manole al nostru lobează mingea din greșeală peste Drăghia și le permite oaspeților să sărbătorească surprinși deschiderea scorului.
" Manole, Manole,
Meştere Manole!
Zidul rău mă strânge,
Trupuşoru-mi frânge!”
T2 -ul nu-și dezminte titlul de aspru judecător.
Drăghia devine brusc victima tribunei ( bănuit că a venit la meci direct de la un botez ), lui Djuric îi sunt fluierate pasele înapoi, iar Roskopf și Hlistei sunt "taxați" pentru șuturile prietenești către goalkeeperul advers.
Doar Sefer, atins parcă de virusul CR7, pare să-și dovedească prezența în formația noastră.
Până la final, cu excepția golului înscris (29') cu complicitatea portarului advers, Sefer avea să irite tribunele pentru încăpățânarea sa de a executa absolut toate loviturile libere....
Chiar și atunci când se scurgeau ultimele minute ale partidei...
" Aici e Giulești " - eternul mountain rousse al inimilor noastre.
Sfârșitul partidei avea să ne aducă inconfundabilele momente ale destinului nostru: rugi spre ceruri ( spre care Tigaie tocmai a pășit ), scrașnitul de măsele, sute de tehnicieni în tribune, deznădejdea din priviri și mâhnirea din suflete.
Viitorul Târgu Jiu învinge cu 2-1 și pleacă cu toate punctele noastre.
" Manole, Manole,
Meştere Manole!
Zidul rău mă strânge,
Trupuşoru-mi frânge!”
Că o ironie a sorții, inspirația personală avea să ofere momentul meciului.
La unul dintre timidele noastre atacuri aveam să strig " Las-o Oros! ".
După rezolvarea fazei, fundașul central ( adică cu coordonatele Bulevardului Manole ) devenit între timp ( o, tempora! ) advers avea să ridice rușinat din umeri către T2.
Dar bucuros și emoționat pentru faptul că lui Cristi Oros nu i-au fost uitați cei doi ani în vișiniu.
Astăzi își făcea că de obicei datoria.
De partea cealaltă băieții noștri ne-au rămas însă datori.
FzR!!
