Răzvan Lucescu a câștigat Cupa
Greciei cu PAOK după ce a pierdut un campionat pe care l-a
condus în totalitate, exact în ultima secvență, când trebuia să se impună.
Fix
precum tatăl său, Mircea, la reîntoarcerea în Romania, cu Rapid, în anul 1997.
Vă reamintiți?
Pierdea titlul în ultima etapă, la Craiova, și scotea lumea în
stradă după câteva zile câștigand Cupa.
Fanii lui Paok au dansat aseară pe
străzile Salonicului, iar Răzvan a intrat în istoria clubului.
Priviți
discursul patronului Ivan Savvidis, pus pe Skype în vestiar:
"Răzvan,
ai reușit să sudezi echipa într-un timp atât de scurt. Ai instaurat un climat
impecabil la echipă și ai adus spiritul învingător.
Am terminat sezonul în
forță, cu capul sus.
Felicitări!
Anul acesta m-ați făcut mândru.
Avem multe
titluri în față.
Performanțele ne așteaptă.
Ce e mai frumos abia acum începe.
Nu voi uita niciodată acest sezon, nu voi uita acest grup. Vreau să vă
mulțumesc încă o dată".
Omul este sedus iremediabil.
La fel a reușit Lucescu și la Xanthi la prima experiență greacă.
Înainte
de demolarea care îi va aduce o nouă viață, bătrânul Giulești își adună
emoțiile tot din frumoasa aventură europeană a echipei lui Răzvan!
La echipa
națională nu a reușit pentru că era altceva decât la club și nu a avut timp.
Când a avut, a zdrobit fascinanta Bosnie în Giulești, într-o horă a bucuriei cu
renegatul Mutu și cu Marica.
Apoi a plecat!
Ce a avut atunci?
10 zile de
liniște.
Cum reușește să ajungă la sufletul oamenilor, așa cum a sintetizat patronul pistolar?
Face exact cum îi dictează sufletul, unește familiile.
La
Rapid a facut reunirea lotului la mare, la Eforie și la Poiana Brașov.
Cu
soții, prietene și copii. A ieșit perfect.
La
Eforie, rebela sofisticată Leta, soția lui Sabin Ilie, era fascinată de
atmosferă și a devenit rapid sufletul unei seri reușite la VoxMaris, adunând
celelalte fete în jurul ei!
La un moment dat un jucător capricios și talentat
care avea probleme în cuplu.
În pragul despărțirii ce însemna pentru el dezastrul, a fost salvat de Răzvan.
Antrenorul
a aflat și i-a scos pe cei doi la masă pe malul lacului Herăstrau.
Jucătorul și
focoasa lui parteneră au plecat de acolo într-o nouă lună de miere, iar
capriciosul a jucat la nivel maxim numai la Rapid și numai cu Răzvan!
E cunoscut episodul când, la meciul din Cupa UEFA cu Hertha, a picat cerul pe Vali Bădoi după ce a aflat că George Copos nu-i achita rata promisă din contract.
Târziu în noapte, după
calificare, la locul consacrat al bucuriilor, Quattro Stagioni, cu un pahar de
Brunello în mână, Răzvan a rezolvat situația:
"Nu mă lași să plec la
culcare, stăm până la ora 9 când se deschid băncile și rezolv eu".
A fost
haioasă intrarea celor doi:
"Ne
scuzați, am avut o seară specială și trebuie să retragem 70.000 de dolari",
s-a scuzat stingher Răzvan în fata funcționarei uimite din spatele ghișeului.
Bădoi ar fi pierdut un apartament pe care îl acontase.
Alt
om care s-a pliat pe caracterul și sufletul lui Răzvan a fost, nici nu se putea
altfel, Cristi Chivu.
A impresionat la o conferință de presă la Minsk, înaintea
unui meci cu Belarus:
" Lăsați-l pe Răzvan Lucescu în pace!
E unul dintre
cei mai buni și devotați selecționeri cu care am lucrat! Suntem un popor tare
ciudat.
Atunci când ai nevoie de o mână întinsă, îți dă o lopată în cap",
a spus căpitanul Romaniei vizibil emoționat.
Discursul era cumva adresat nașului său, Victor Becali, adversar sonor al lui Răzvan.
Cum
va continua aventura greacă a lui Lucescu junior? Timpul ne va lămuri.
Cei din
Salonic auziseră de Răzvan încă de când îi bătuse cu Rapid în UEFA.
Pe Xanthi o
scosese din anonimat ducând-o în finala Cupei și în victorii împotriva lui
PAOK!
Într-un an în care micuțul club din Xanthi și-a depășit condiția.
Probabil,
până va pleca în alte direcții, Lucescu își va lua înapoi titlul de care a fost
frustrat acum!
Rămâne însă încă un oraș frumos pe harta familiei Lucescu după
Brescia, Milano, Donețk, Istanbul, Xanthi.
Acum, Salonic a fost sedus de
Lucescu junior care va rămâne veșnic în amintirile lor.
Tu ştiai că Burnley a câştigat de două ori titlul în Anglia? Exact.
S-a întâmplat chiar de două ori, în sezoanele 1920-1921 şi 1959-1960.
Fotbalul s-a schimbat de-atunci, iar echipa din oraşul cu 70.000 de suflete a reuşit să domine doar eşaloanele secunde, iar performanţa se traducea prin evitarea retrogradării în Premier League.
Totul până în 2018...
În 2012, Burnley îl numeşte în funcţie pe Sean Dyche.
Sunt două sezoane de acomodare, iar apoi urmează promovarea în Premier League.
Numai că şocul e prea tare, iar echipa termină pe 19 şi se întoarce în Championship.
E momentul în care Dyche conştientizează că trebuie să schimbe totul pentru a putea rezista alături de grei.
93 de puncte în a doua ligă engleză şi promovare cu 26 de victorii şi 72 de goluri marcate, dar partea mai grea abia acum începe.
Burnley trebuie să găsească soluţia pentru a respira şi în Premier League.
Dyche îşi betonează apărarea, punctează doar pe contraatacuri, iar oamenii i-au zis simplu ”Ginger Mourinho”. Roşcovanul îşi învăţase lecţia, iar în 2017 reuşeşte s-o ţină pe Burnley, echipa din oraşul cu 70.000 de suflete şi stadion de aproape 30.000 de locuri, pe linia de plutire.
Termină pe locul 16, cu celebrele 40 de puncte pentru evitarea retrogradării.
Se sărbătoreşte fix ca un titlu obţinut!
Dar Dyche are planuri şi mai curajoase, că şi porecla asta de Mourinho trebuie cumva onorată.
Punem puţin pe pauză povestea şi ne întoarcem în epoca romantică a fotbalului.
1921 - ANUL ÎN CARE CITY ERA PE 2, ARSENAL PE 9, UNITED PE 13....
... iar Burnley câştiga titlul în Anglia.
Oamenii au pierdut primele trei meciuri şi toţi se gândeau că vor avea parte de-un sezon catastrofal.
Au urmat 30 de meciuri fără înfrângere şi situaţia s-a schimbat total.
Din candidată pentru retrogradare, Burnley a juns să câştige titlul.
A fost sezonul în care Liverpool s-a odihnit pe locul patru, Arsenal a parcat pe poziţia a 9-a, iar Manchester United n-a putut mai mult de-un loc 13.
Poate surprinzător acum, când eşti tentat să crezi că echipa trăieşte din banii şeicilor care au cumpărat şi istoria, Manchester City a încheiat în acel an pe locul al doilea, la cinci puncte de campioana Burnley.
UN NOU TITLU ÎN 1960
Sezonul 1959-1960 din Premier League avea să surprindă un final total neaşteptat. Burnley prinde 53 de puncte şi îi ia faţa lui Wolverhampton în fruntea clasamentului.
Echipa se califică în Cupa Campionilor şi bifează astfel ultima aventură în cupele europene.
Burnley e scoasă, în sferturi, de Hamburg, nu înainte însă ca să câştige cu Reims. Termină anul pe locul 2 în sezonul următor, 1961-1962, iar în finala din FA Cup cedează în faţa celor de la Tottenham, scor 3-1.
DIN NOU ÎN EUROPA
Pauza de istoria s-a terminat.
Revenim în prezent.
Iar prezentul pentru Burnley e extraordinar.
Echipa antrenată de Dyche termină campionatul pe locul şapte şi are şansa ca această poziţie s-o trimită în Europa League.
35 de goluri marcate şi 37 de goluri primite în cele 37 de meciuri disputate până acum în Premier League.
Mulţi i-ar spune cinism, alţii ar vorbi de o tactică dusă la extrem.
Dar la Burnley nu se fluieră din tribune, pe ”Turf Moor”, dacă echipa nu atacă în valuri sau dacă meciurile nu-s chiar aşa spectaculoase.
În perioada în care Mourinho e contestat din toate părţile pentru fotbalul defensiv de la care nu se dezice, oamenii din Burnley au fost mândri că Sean Dyche a fost comparat cu ”Specialul”.
Roşcovanul de pe bancă a scos maximum, iar acum Burnley, campioana uitată a Angliei, se întoarce în Europa.
Un material de Alberto Boţoghină
In 2012 anuntam aici ascensiunea celor de la Burnley.
Cu siguranta dintr-o disperata nevoie de speranta.
O aventuroasa cautare dupa povesti care sa ne dovedeasca noua rapidistilor faptul ca " un sfarsit nu este decat un nou inceput."
Dupa povestea celor de la Leicester, cea a visiniilor din Burnley dovedeste faptul ca minunile sunt la indemana celor ce cred cu adevarat.
In Giulesti "Specialul" Sean Dyche este Mihai Iosif.
Alaturi de Schumi, Pancu, Nico, Voicu si ceilalti, ei cresc generatiile de rapidisti.
Viitori campioni pe Bucuresti la grupa de juniori 2001. Semn ca ni se pregateste un viitor cel putin la fel de frumos.
Precum istoria. Iar minunile vor continua sa se scrie.
Pentru unii “ceasul” reprezintă un accesoriu al eleganței, pentru alții o unealtă cu ajutorul căreia își programează acțiunile zilnice, dar pentru fanii echipei Hamburger SV, “ceasul” reprezintă mai mult de atât.
Pentru ei ceasul poziționat într-una din potcoavele stadionului Imtech Arena reprezintă o mândrie, dar și un motiv de ambiție pentru a-l face să iși continue numărătoarea într-o ordine crescătoare.
Acest ceas contabilizează anii, zilele, orele, minutele și secundele de când HSV joacă in prima ligă germană (Bundesliga).
De-a lungul ultimilor ani echipa germană a trăit foarte periculos, din 2014 până în 2017 reușind să termine doar o singură dată mai sus de ultimele cinci locuri in Bundesliga. Hamburg SV reprezintă la momentul actual singura echipă care nu a retrogradat din prima ligă germană, ea continuând să joace in Bundesliga de la înființarea acesteia.
Însă acest lucru este pe cale să se schimbe, deoarece hanseaticii au șanse infime să evite retrogradarea la finalul sezonului.
Chiar dacă aceștia mai au speranțe matematice să se salveze de la un deznodământ rușinos, ceasul pare ca își trăiește ultimele ore, HSV aflându-se pe poziția 17 in Bundesliga, la două puncte in spatele locului care duce la un meci de baraj.
sursa: https://ionalexandru.ro
Ieri, in ultima etapa din Bundesliga, chiar daca a reusit sa ajunga in minutul 90 cu 2-1 pe tabela, Hamburg n-a avut niciun control asupra meciului de la Wolfsburg.
Fosta campioana a batut-o cu 4-1 pe Koln si va mai juca doua meciuri cu Hostein Kiel in barajul de promovare / retrogradare.
Întrebarea care se pune acum este “Ce se va intâmpla cu ceasul după retrogradarea echipei?”.
Unii fani militează pentru ca acesta să fie înlăturat de pe stadion, alții vor el ca să fie fi păstrat pentru a contabiliza perioada până la următoarea promovare în Bundesliga.
Orice s-ar întâmpla cu acest ceas incărcat de istorie, un lucru este cert, și anume faptul că Hamburg SV încheie aici o eră, una în care a cunoscut fericirea la cel mai inalt nivel (1 Cupa Campionilor, 1 Cupa Cupelor și 3 titluri în Germania), cât și perioade de declin care a culminat cu forma echipei din 2018.
Din pacate sau din fericire CEASUL nu se opreste niciodata.
Hamburg, poate cea mai frumoasa amintire a rapidistilor din anul ce anunta inceputul declinului, trebuie sa aiba puterea sa se ridice.
Pentru a raspunde cel putin ultimei ironii a rivalilor ( ceasul celor din Moenchengladbachsi au numarat invers ultimele 30 de minute ale lui Hamburg in Bundesliga ):
Si a-si dovedi (pe teren) forta si iubirea pentru culorile acestui club:
Ii asteptam pe cei din Hamburg pe prima scena fotbalistica.
La fel ca in martie 2006, Hamburg are sansa de a invata de la rapidisti faptul ca niciodata ceasul nu se opreste.
Iar timpul nu poate reprezenta decat o ocazie fericita de a scrie povesti si mai frumoase.
" În seara asta trebuia să celebrăm eventul, dar titlul ne-a fost furat.
În cele din urmă am câștigat Cupa și sunt cel mai fericit om din lume acum.
Nu doar că am câștigat, dar am predat o lecție de fotbal ", a spus Răzvan Lucescu, la conferința de presă de la sfârșitul meciului dintre PAOK și AEK Atena, câștigat cu 2-0 de formația din Salonic în finala Cupei Greciei.
" Cupa e produsul muncii foarte bune pe care am făcut-o aici. Azi am întâlnit o echipă foarte agresivă în apărare, dar ne-am creat multe ocazii, am jucat un fotbal bun și am câștigat trofeul pe bună dreptate. ", a mai spus antrenorul român de la PAOK.
Campioana Greciei este AEK Atena, care a profitat de sancțiunile primite de PAOK, care fără depunctări ar fi terminat pe primul loc în Super Ligă.
Formaţia lui Razvan a pierdut la masa verde confruntarea cu AEK din luna martie, după incidentele care au urmat golului marcat de Fernando Varela.
Reuşita din prelungiri, a fost inițial anulată de către arbitri, lucru care a stârnit furia fanilor şi a patronului Ivan Savvidis, care a intrat pe teren cu un pistol la centură, pentru a contesta decizia.
La vestiare, arbitrul a hotărât să valideze golul, dar jucătorii de la AEK nu au vrut să mai iasă pe teren, invocând lipsa de securitate.
În final, în urma verdictelor date de comisiile din Grecia, PAOK a pierdut meciul 0-3 la masa verde, a fost penalizată cu alte 3 puncte în acest sezon (plus alte două la startul stagiunii următoare) și a fost sancționată cu disputarea fără suporteri a 3 meciuri de pe teren propriu.
Patronul lui PAOK a fost interzis pe stadioanele din Grecia timp de 3 ani.
sursa:digisport.ro
Scenariu cunoscut?
Poate curand si in Grecia va conta doar criteriul sportiv. Iar huliganii vor plati scump.
Cel putin pentru rabdarea si iubirea dovedita de suporterii adevarati.
