Prieten drag, in curand sufletul tau se va inalta deasupra tuturor.
De acolo din inaltimi ne vei mustra pentru ca nu ti-am fost precum tie.
Ne-ai vazut suferind, ne-ai vazut bucurandu-ne, insa ne-ai vazut si certandu-ne.
In ziua cand ne vom revedea, fie ca vom fi 25.000, 20.000, 18.000, 14.5000 sau 12.000, iti promitem ca te vom umple de Iubire.
Pentru ca noua rapidistilor ne va fi data vesnic sansa, la fel precum cea mai lunga despartire, ca dorul sa ne adune si sa devenim mai puternici.
Ne rugam ca atunci cand buldozerele isi vor incepe nemiloasa operatie, sa nu te doara....
Lacrimile noastre vor plange cu fiece caramida ce va cadea ranita. Si va cutremura pamantul.
Vom scrasni atunci din dinti, precum idolii ce ti-au rasfatat gazonul si vom spera.
Ne vom cutremura. Vom fremata.
Nu din tribune.
Ci doar din jurul tau.
Si pana ne vom revedea, te imploram sa ne ierti, caci de vom canta ca "suntem peste tot acasa", sufletul nostru va plange intre versuri.
Cu lacrimi de sange.
De dor.
De aici.
Si pana-n inaltimi.
FzR!!
