Lisboa, este orasul impartit in doua de raul Tejo, inainte de revarsarea sa in Oceanul Atlantic, este asezarea ce cucereste printr-o atmosfera de plina de naturala euforie, speranta si cel mai important credinta in Dzeu.
Belem,este cartierul ce gazduieste de-a lungul fluiului Turnul Belem, manastirea Jeronimos, Muzeul Calestilor, dar si parcuri sau gradini.
Baixa, "centrul" metropolei ce a fost reconstruit complet dupa marele cutremur din 1755, e monumental prin nota ce o da Praça do Comercio, elegant, plin de cafenele, restaurante si magazine imbietoare.
Bairro Alto este cartierul artelor si al muzicii, locul de unde s-a auzit pentru prima data glasul celebrei Amália da Piedade Rodrigues intr-un incantator fado (cantec care pune pe portativ dorul si jalea poporului portughez), unde Gustave Eiffel a ridicat Elevador de Santa Justa.
Alfama este insa cel mai vechi cartier al Lisabonei.
De fapt, Alfama insemna intreg orasul pe vremea cand maurii intrau in peninsula (secolul al VIII-lea).
Alfama inseamna un labirint de stradute inguste, case parca aruncate una desupra celeilalte, intr-o placuta competitie hiperbolica de a atinge soarele sau chiar cerul, cu, oameni prietenosi dar nu excesiv, care te ajuta cu mare placere atunci cand ceri ajutorul.
Deasupra Alfamei domneste Castelul Sao Jorge, vechea citadela medievala a orasului, legatura neclintita dintre trecut si viitor.
Identitatea citadelei.
Sansa de a ne bucura astazi prin acest decor unic, evocand timpurile medievale, se datoreaza faptului ca Alfama a supravietuit cutremurului din 1755, de aproape 9 grade magnitudine, cu epicentrul undeva in Oceanul Atlantic, urmat de trei tsunami si incendii care au distrus Lisabona in proportie de 85%.
Alfama a rezistat pentru ca este construit pe un solul cel mai rezistent al orasului.
Bucurestiul numara mult mai multe cartiere...
Fotbalistice.
Povestea cea mai veche si plina de nuante fermecatoare porneste de pe vremurile lui Effingham Grant și Maria Rosetti. Acolo s-au strans familii de oameni simpli, industriasi priceputi, plini de viata si mai ales de speranta.
Spiritul acestor oameni s-a pastrat pana astazi in Giulesti, aceasta Alfama a Bucurestiului.
Este dovada ca Iubirea transmisa din generatii in generatii reprezinta calea de a rezista cutremurelor, incendiilor, patronilor, insolventelor sau suporterilor de conjuctura.
Peste putin timp toate aceste vitregii vor fi uitate.
Insa niciodata iertate.
Va ramane Rapidul, la fel de frumos, inaltator pana la Soare.
Sau poate ceva mai sus.
Unde sperantele noastre il poarta.
Cu inima plina de iubire sfanta.
FzR!!
