Bună, numele meu e Greta, am fost la sute de meciuri, finale de Europa League și Realul meu în UCL, dar în weekend am fost la cel mai tare meci din viața mea.
Rapidul nu se pune.
Rapid e Rapid.
Dar Steaua Roșie – Partizan este, Doamne, cum este!
Îl știam de pe youtube. Așa ne-am cunoscut.
Eu copil mic și amețit, mereu am avut o slăbiciune pentru peluză și mi-au plăcut mai mult băieții răi cu steaguri decât ăia cu crampoane.
Iar la Crvena Zvezda – Partizan trebuie să ajungi măcar o dată în viață.
Dacă mai ajung și pe fratele lui mai mare din Brazilia – Maracana, cred că o să fiu ok în viața asta.
Și în Grecia, că și acolo mă uită sfinții cu youtube-ul deschis. Dar. Revenim.
Pe puncte, să mă organizez mai ușor la cap.
Plus că n-am dormit de 5 zile, pentru că Belgradul e atât de frumos, că nu doar că m-a ținut trează acolo, dar mă ține și aici.
Știți pe cineva care știe pe cineva care știe pe cineva să facă angajări în Belgrad?
M-aș muta acolo mâine. MÂINE.
Băi, Steaua Roșie n-a ieșit la încălzire.
Nu înțeleg, poate chiar explică cineva misterul.
Am intrat cu o oră mai devreme la stadion, vă zic sigur, nu halucinez.
Oaspeții au ieșit, nu aveam cum să-i ratez, c-au ieșit în cor de strigături și huiduieli, cum îi stă bine echipei oaspete când joacă în deplasare.
Dar Zvezda deloc.
Nici pic.
Au ieșit de la vestiare odată cu arbitri, când a început meciul.
1. Teoria mea este una probabil foarte greșită, dar e singura, ceea ce îi dă foarte multă valoare.
A fost show în peluză când să-nceapă meciul, cu fumigene și meciul a început după vreo 4-5 minute.
Timp în care, jucătorii de la Crvena Zvezda au pasat între ei. Atât.
Asta a fost încălzirea lor.
Spre disperarea mea, urcată pe garduri, rugându-i să facă măcar o fandare, să stea în planșă, ceva, orice, că nu e normal.
2. Pare-mi-se că toatăăăăă lumeeeaa e pe yoga mode, ceva de speriat, cu chakre, zen, d-astea.
O fi o nouă metodă să-și facă stretchingul la vestiar și fotbaliștii, că nu pricep.
Oricum au bătut cu 2-1, au fost peste Partizan, nimeni nu și-a rupt nimic, chiar le-o fi prins bine c-au stat în poziția lotus și a coada șoricelului cu chakra la vedere.
3. Doamne, ce-au făcut nebunii.
Am stat la tribuna 1 (și încă o ciudățenie, tribuna a doua era aproape goală, dar am o teorie și pentru asta, deși e și mai greșită decât prima, but again, e singura, așa că bare with me: bătea foarte tare soarele pe tribuna a doua și probabil sârbii au preferat să se înghesuie la tribuna 1 mai degrabă, plus că pusesem și eu un check in de pe drum, din boemul Drobeta Tr. Severin, deci probabil știau că vin).
Revenim.
De fapt, ăsta poate să fie un punct separat.
Deeee ceeee a fost aproape gol la tribuna 2?
3S, ca la telefoane.
Încă mă doare gâtul, m-am uitat ca la tenis la meciul ăsta. Dintr-o peluză în alta.
Zvezda a aprins fumigene și torțe cam o dată la 5 minute. Sunt aproape sigură că în Europa în momentul ăsta rezerva e puțin avariată.
Le-au cumpărat sârbii pe toate sâmbătă.
4. Partizan a fost lovely.
Știu, da, dați cu pietre că sunt fată și zic de Grobari că au fost lovely, dar așa au fost! :))
Au stat divizați în 3 sectoare, de la stânga la dreapta Zabranjeni (Forbidden) care au scos telefoanele la un moment dat și au aprins lanternele.
Ca la proteste, nu sunt fana luminițelor ăstora și cred că lanterna trebuie folosită în viață doar când citeși contoarele cu apă, dar cumva i-am înțeles, s-au descurcat cu ce-au putut.
No torțe, no fun.
Apoi Grobari, cea mai cunoscută grupare și la dreapta, pe lângă tribuna 1 – cei mai noi Vandal Boys, Young Boys și câțiva din Peluza Sud (unde-s majoritate la Grobari), după ce s-au certat între ei.
Mi-a părut rău că n-au stat împreună, s-ar fi auzit foarte tare dacă strigau împreună, dar m-am consolat cu torțele lor aprinse.
Galbene, marcă întregistrată.
Chiar că lovely :))
Au scos și ei destul de multe pentru o galerie care vine în deplasare la rivala de moarte.
Au încercat iar să facă focul (pe bune, chiar să-l facă, uite ca aici) în peluză pe Maracana, dar de data asta pompierii venau în trupă extinsă de sus, nu ma stăteau doar pe gazon și n-au reușit decât niște focuri răzlețe.
Au zburat scaune și oameni pe lângă mine și un pic a lipsit să intru pe teren.
Asta a lipsit ca meciul ăsta să fie perfect.
N-am intrat niciodată pe teren și-am fost atât de aproape. Pentru că, again, de neînțeles.
Să vă povestesc.
5. La tribuna I mai erau și niște fani ai lui Partizan.
Repet. La tribuna 1.
În jur de 200, dacă estimez eu bine.
Și de obicei sunt bună la estimat, mai puțin bugete când sunt reduceri la salopete și o iau razna.
Aaaanyyywaaay.
Deci 200.
Infiltrați, stăteau aproape de ăia mici și noi de la peluza lui Partizan și cu noi la tribună.
Despărțiți de restul oamenilor de la tribuna 1 de vreo 20 de jandarmi. DOUĂZECI.
De 7-8.000 de fani ca mine și ca sârbii.
Adică răi.
Și toată repriza am stat cu ochii și pe ei.
Nu înțelegeam nici asta.
Ofcors.
S-a întâmplat ceea ce mă așteptam eu și probabil toată planeta, numai restul de jandarmi – mii, zeci de mii! nu.
Un penis din baloane plimbat de la peluza Zvezda până la tribuna 1 și dus la oficială apoi înspre galeria lui Partizan. Ofcors că ăștia au înnebunit, au rupt cordonul (șoc, da) și au aruncat unii în alții cu scaune și torțe.
Au fost câteva minute de măcel, jandarmii au scos niște femei și copii, eu tare mă imaginam intrată pe teren dacă rupeau și cei de la peluză cordonul și veneau peste.
Am văzut restul meciului de pe margine, de unde erau dâre de sânge pe tot cimentul ăla, de la capete sparte.
Glumesc, mama!
Inventez, de fapt s-a aruncat cu lalele înspre jandarmi și ultrașii cu liliac proaspăt înflorit.
Ți-ai luat pastilele de inimă azi?
Nu?
Ia-le.
Doamne, cât am scris.
Acum văd.
Mă opresc, deși atât de frumos a fost, că simt că pot să scriu o carte numai despre asta.
Până mâine.
Am deja și titlul.
În drumul spre stadion, taximetristul nu vorbea engleza, dar a reușit să ne spună să avem grijă în limbajul universal al fotbalului: și-a luat mâinile de pe volan, și-a lovit pumn în pumn și ne-a zis:
În drumul spre stadion, taximetristul nu vorbea engleza, dar a reușit să ne spună să avem grijă în limbajul universal al fotbalului: și-a luat mâinile de pe volan, și-a lovit pumn în pumn și ne-a zis:
– Derby Boom-Boom!
P.S. Nu știu dacă v-ați întrebat vreodată cum arată Belgradul când Partizan și Crvena Zvezda joacă amândouă acasă, dar am făcut eu asta pentru voi.
Uite așa arată.
Stadioanele lor sunt despărțite doar de un… parc!
