Giulesti-ul ne-a strans cald in brate in cea de-a 4-a zi a lunii lui Brumar.
Frunzele aramii scrasneau sub povara gandurilor.
Putin mai in fata mea il zaresc pe "antrenorul".
Domnul care pe vremea cand Rapidul era mare (n.r. liga 1 si cu salarii babane) facea schimbarile cu vocea sa "precum un tunet".
Acum parca nici de jocul copilaresc al soarelui nu-i mai pasa...
La casa de bilete zaresc imbulzeala.
" Se umple Giulesti-ul...".
Zambesc.
Inca mai pot.
Datorita imprimantei obosite era sa ratez imnul....
E adevarat ca si datorita "deranjului" din jurul stadionului.
Sala de polo e aproape gata.
Aproape gata sa ajunga in careul de 16 metri.
Pe restul terenului alearga "capriorii".
In echipamentul cel nou de juri ca-s Bayern Munchen.
Pancone, Niko Kovač al nostru, aliniaza urmatorul 11:
Din priviri il caut pe Nico al nostru.
Nu mai este nici macar in tribuna...
Ne ramane hazul-de-necaz.
Si glumele roase de patina timpului.
" Hotii, hotii, hotii ! "
Gandurile si tristetile ne sunt trezite de cate un suierat de locomotiva.
Rapid - Oltenita: 3-1.
Noi.
Cu rabdarea cea mare, gandurile cele multe, tristetile si mai ales sperantele.
Intre timp s-a lasat inserarea deasupra Giulestiului.
Nici urma de soarele cel jucaus.
Dar cui ii mai arde de joaca?
FzR!!
