luni, 26 noiembrie 2018

The Last GoodBye

Iti mai amintesti?

Sa tot fi fost prin ´83 cand mi-ai dat prima ta imbratisare.
Eram cel cu genunchii juliti, pantaloni scurti si parca niste bascketi rupti.

Trebuie sa-ti amintesti!

Un copil timid si stangaci. Exact ca acum.


In lumea ta deveneam un brav. 

De-ar stii mama...

Iar Tu, Tu...." Doamne cred ca ar trebui sa-ti vorbesc cu Dvs "...te numeai doar Giulesti, pentru ca nea Tinel Stanescu era antrenorul nazdravanilor din teren.
Te-am vazut neincapator in ´84 cand peluza nord ( metalica ) ti-a inchis „ Potcoava „.

Ce meci!!

5 – 1 impotriva Jiului regretatului Mateianu.

M-ai vazut apoi alergand  ( cu banii stransi la ciorapi timp de o saptamana ) spre Gara.


Mai stii....?
 
Imediat ce am iesit din Agentia lui nea Costea la coloane am auzit vuietul „ i-au arestat pe rapidisti ʺ.


Mi-au dat lacrimile. 
Si nici ca am dormit in noaptea aceea.....
A doua zi ( 26 aprilie 1986 ) te-am vazut pentru prima data clocotind. De furie.
Un vulcan.
O furtuna a oamenilor ce mi-au parut pana atunci doar calzi si intelepti.

Aveam sa inteleg „ de ce ʺ ceva mai tarziu.

Si Doamne ce nebunie a declansat golul lui Willy Goanta.

Dupa 75' totul nu a mai parut la fel.


Aveam sa inteleg „ de ce ʺ ceva mai tarziu.
 
Nea Marian Rada degaja mingiile pana pe linia de tramvai, iar Cerul devenise negru...tot mai negru.


Pumni ridicati in aer, voci ragusite si un intreg stadion in picioare. Un protest.


Rapidul invingea Dinamo.
 
Ce fiesta s-a declansat atunci in drumul spre piata Crangasi.....


Inghesuit „ intre cei mari ʺ foarte aproape de toba defilam plini de admiratia celor iesiti la balcoanele blocurilor.


Mai stii?
 
Cand reuseam sa prind un loc langa nea Mincea? 


Da, da...cam pe acolo de unde te sustine nea Bebita si dnul Nicu.

Si Doamne ce ma ma infioram cand nea Mincea tuna:
„ Iar ne fura astia ! ʺ

Mai stii?

 
Cand am infruntat gerul si zapada la meciul cu A.S.A. Tg. Mures?


Sa tot fi fost cam doua sute de suflete, nu?

In ´89 m-ai trecut absent motivat.
Te-am privit in ochi din fata televizorului dintr-o unitate militara.
Pana si „ lentul ” plutonului nostru si-a dat seama cat de mult te iubesc....
De dorul tau am condus galeria Gaz Metanului....
Poate singura data cand a avut o galerie adevarat, nu?
Au urmat apoi anii studentiei mele in care ne-am impartit frateste pana si ultimul banut.
Eu pe cei castigati din vanzarile de „ ness cu cola ʺ in P9 sau bere-n 21, iar tu pana sa vina „ cofetarul ʺ pe cei din sponsorizarile inimosului Meleasa.
Dar eram atat de fericiti....chiar daca trebuia sa suportam nedreptatile Cooperativei, nu?

Ne-am bucurat in ´98 cand la Giulesti mi s-a nascut fetita, am plans apoi din cauza lui Savaniu, am amutit impreuna in ´99 cand Hrib s-a impiedicat de linia lui 16 metri, bucurat in 2003 si-am ingenuncheat de durere in februarie 2005.. nea Mincea Geamgiul decidea sa conduca doar galeria din Ceruri.....

 
Am crezut atunci ca le-am trecut pe toate impreuna, stii?
Un naiv.
Copil timid si stangaci. Exact ca acum.

Cand totul parea pierdut am pornit in cea mai frumoasa aventura....UEFAntastica.

La un an de la trecerea spre infinit in " peluza din Antiaeriană, hăt pe Calea Rahovei " nea Mincea avea sa ne priveasca mandru cum zdrobeam Hamburgul " in optimi ".

Si pariu ca s-au auzit atunci pana si trambitele ingeresti ale lui Tudorica....

Ce bucurie sa ne stim cu totii impreuna, nu?

S-a ridicat parca atunci pana la ultimul rapidist.
Si am crezut impreuna ca incepuse era confruntarilor continentale..., nu?

Un naiv.
Copil timid si stangaci. Exact ca acum.

Visam la petro-dolarii lui Taher, iar in teren ii aveam pe
João Paulo Pinto si Andrade, Cesinha, Spadacio sau Božović, dar ne ingrozeam de valizele si brichetele destinului.

Acelasi Rapid cu gust de ciocolata amara, nu?

Acum aproape 6 ani in locul lui mos Niculae, georgica ne-a anuntat deschiderea procedurii de insolventa:


" Lumea nu intelege, dar noi am deschis procedura de insolventa special pentru a salva clubul Rapid."

Si l-am crezut...

Naiv.
Copil timid si stangaci. Exact ca acum.

Mai stii?

Ne-ai strans in brate parinteste, sters lacrimile si am pornit impreuna.
Nu aveam timp de mofturi, nu?
La TAS, Tribunalul Bucuresti, protestand la frf sau lpf.
Ne-am vandut tricourile, am facut donatii, am iesit mereu campioni, insa paradoxal ne-am afundat tot mai jos......
Dar am sperat ca totul se va rezolva.

Naiv.
Copil timid si stangaci. Exact ca acum.

Liga a 5-a, liga a 4-a....
Acum deplasarile anilor ˈ80 de la Marsa, Mija sau Plopeni le-am inlocuit  cu cele de la Oltenita, Slobozia, Modelu, Afumati, Chiscani si Faurei.
Si pentru ca totul sa ne para impotriva, anul acesta, anul celor mai mari pierderi, ne lasi jos din brate....

Pe noi toti....

Cu promisiunea de a ne revedea....


Ajuns la varsta a 79 de ani consideri ca in tolba ta au incaput toate povestile...

Printre ele ma numar si eu.
Naivul, timidul si stangaciul.
 
Numarand doar 35 de ani de povesti impreuna.


Si devenit un pic carunt.  
Dar nu pleci singur.....
Ni-l iei si pe Pancone.....

" Murim, murim / si nu va parasim...! "

Pe curand, batrane Giulesti!

Peste umbra ta draga se va inalta ( speram!) o arena de patru stele.
Povestile ce vor dainui vor ramane insa doar cele cu iz de triaj, prin care poate doar cel mai indraznet ochi va putea razbate fumul greu de locomotiva.
Spre orizonturi mai bune.
 
 
FzR!!