Ieri, în poate cea mai spectaculoasă partidă, fetele noastre au pierdut dramatic la Râmnicu Vâlcea, reamintindu-ne, încă de la începutul pauzei competiționale, cât de dor ne este de fermecătorul idiot al fotbalului românesc.
Într-un sat mic, un grup de oameni se distrau cu un bărbat cunoscut sub numele de "idiotul satului", un om sărac care trăia făcând munci mărunte și din pomană.
În fiecare zi, acești oameni, întâlnindu-se cu "idiotul" la bar, se distrau dându-i ocazia să aleagă între două monede de 1 și 2 euro și o bancnotă de 5 euro și el alegea întotdeauna cele două monede în loc de bancnotă, și nu este nevoie să spunem că acesta era motivul de batjocoră al celor din jur.
Într-o zi, un domn care urmărea grupul care se distra pe seama bietului om, l-a chemat deoparte și a subliniat că este adevărat că a luat două monede, dar că împreună valorează mai puțin decât bancnota, în acel moment "idiotul" a răspuns:
- Domnule, știu, nu sunt atât de prost. Bancnota valorează încă doi euro, dar în ziua în care o voi alege, jocul se va termina și nu voi mai "câștiga" cei 3 euro pe zi.
Această poveste se termină astfel, dar nu înainte de a trage câteva concluzii:
1. Cine pare nebun, nu este întotdeauna așa.
2. Cei care se presupun a fi inteligenți sunt adesea idioții situației.
3. Ambiția nelimitată poate sfârși prin a tăia o sursă sigură de venit.
Dar cea mai interesantă concluzie pe care o putem trage din această poveste este că ceea ce contează nu este ce cred alții despre tine, ci ce crezi tu despre tine.
Pentru că, uite, un adevărat inteligent, nu este cel care pare a fi inteligent, ci cei care o demonstrează.
FzR!!