Ieri seară m-am deplasat pe cea mai mare și modernă arenă a țării pentru a-i revedea pe "bâieți" și a încerca să fac "pe viu" o radiografie a stării actuale a fotbalului românesc.
M-am deplasat pe cea mai mare arenă pentru a fi prezent la un derby devenit mic și cu un fotbal din ce în ce mai sărac.
O antiteză tristă a însăși societății românești ce riscă să-și atingă minimul istoric.
Păstrând proporțiile figurii de stil, ieri seară am evaluat, spre surprinderea mea calm și înțelept, toate aceste contraste....
"Bâieții" din demoni au devenit îngeri, dovedindu-ne însă că nu ne-am înșelat în privința modului în care și-au respectat meseria în ultimele meciuri...
Pentru că noi nu putem fi înșelați. Niciodată.
Partea adversă, "marea neagră" adicălea, care a flirtat mereu cu înșelătoria, a celebrat după o remiză obținută îndoielnic încă un pas către al nu știu câtelea titlu...
Nu știam eu, nu știau nici ei.
Și asta trebuie să ne preocupe pe toți.
Nu vreau să mă refer aici la deciziile de arbitraj care au schimbat rezultatul real al partidei, pentru că nu ne preocupă pe toți acest aspect, mă refer doar la cele ce ar trebui obligatoriu să ne îngrijoreze....
Asediul asupra lui Petrila de la colțul terenului, asupra lui Hromada aflat în suferință pe o targă și nu în ultimul rând față de tradiționalul "inel 3" oferit de organizatori într-o peluză pe trei sferturi goală...
Ar trebui să ne îngrijoreze lipsa de reacție față de toate acestea, iar dacă nu, să nu ne mai întrebăm de toate ce se întâmplă atipic în societatea în care trăim.
Vestea bună este că aseară cel puțin fecesebistul de lângă mine a înțeles ce trebuie schimbat și cum ar trebui să construim pe viitor....
În cele 90 de minute starea lui de ură și plină de injurii s-a îmbunătățit vizibil, a devenit obiectiv, pentru ca la sfârșit să ne strângem mâinile.
Chiar dacă el a scandat "campionii", iar eu "Căpriorii", amândoi am înțeles că ne aflăm în aceeași mocirla și trebuie să schimbăm ceva.
Dacă nu pentru noi, măcar pentru generațiile viitoare.
Puștiului său i-am urat și "succes la școală" pentru că altfel nu se poate...
Dacă despărțirea de "vecinul devenit blând" a fost una plăcută, drumul până și dincolo de ieșirea din stadion nu a fost deloc plăcut...
Rămânând astfel fideli antitezelor, nu?
Nu spun și nu susțin aici să fim cu toții buni, pentru că și varietatea își are rolul ei, sper doar ca măcar la sfârșit de săptămâna să nu mai fim în antiteză.
Cel puțin cu noi înșine.
Ar însemna un început. O speranță.
FzR!!
