După lecția motivațională primită aseară, când după o înfrângere ceilalți au sărbătorit și defilat toată noaptea prin București, în dimineața aceasta m-am simțit poate cel mai fericit.
Ei, bine...sunt fericit și pentru că nevastă-mea nu-mi mai vorbește de vreo 3 zile...nu toți au norocul acesta.
Fericiți și norocoși.
Doar că nu știm ce să înțelegem din toată tăcerea asta.
De exemplu, dnul Șucu este plecat tot cam de vreo 3 zile, pare-se în căutarea unui antrenor.
Sper doar că nu a fugit din țară.
Sau să fi optat pentru un alt hobby.
Să picteze undeva pe vreo coastă irlandeză sau scoțiană.
- Dănuț al dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă, foarte reală, și mi-am zdrobit pumnul încercând să o mor.
- Ha! Să mă fi văzut pe mine, când am intrat în baie și văzând în cadă un crocodil pictat, de frică, am ieșit printr-o ușa pictată...
Anul acesta ieșim poate cel mai șifonați.
Dar nu vom înceta niciodată să ne desenăm pe suflete Visarea, să ne răsfățăm cu versuri și mai ales să iubim.
La infinit.
FzR!!
