Săracii ăștia bogați de la Rapid nu au înțeles absolut nimic din reușita de aseară a lui David Popovici.
Cu doar două victorii în ultimele 15 meciuri, călătorind clandestin inclusiv și în start-ul acestui campionat, cei ce îmbracă ilegal tricoul Rapidului ar trebui să treacă pe la casierie doar atunci când își vor respecta meseria.
Triumful lui David, o poveste care ar trebui să ne inspire pe noi toți, înseamnă mai mult decât o medalie.
Înseamnă dorința de a ajunge acolo într-o competiție cu cei mai buni, după un drum în care puțini, foarte puțini te-au susținut.
Cu siguranță de aceea victoria lui David este mai strălucitoare decât aurul atârnat la gât.
Cu siguranță acest lucru trebuie explicat și diletanților din multinaționala asta a lui Șucu.
Poți importa valoare și investi bani, însă dragostea, pasiunea, povestea și emoția nu le poți cumpăra.
Din umilința de aseară nu am reținut decât gestul plin de respect al lui Braun, atunci când îi oferea Cezarului Săpunaru banderola de Căpitan.
După umilința de aseară sunt convins că doar Cristi suferă.
Până să mai fie huiduit etapele viitoare noi toți ar trebui să ne reamintim câte reveniri, de fiecare dată când ne-a fost greu, are Săpun în Giulești....
Și să ne fie deja Dor de ce-i va lipsi Rapidului în următorii ani: sufletul.
Mă refer aici la cei din teren, pentru că dacă aceștia ar simți măcar o firimitură din ce simt cei din tribune, am fi și noi sus acolo pe podium.
Strategia dnului Șucu a eșuat.
Transferurile de marcă lustruiesc banca de rezerve, iar experimentele lui Dănilă distrug prin sistemul de joc tocmai personalitatea și calitatea jucătorilor.
La flash-interviu am înțeles că începând de astăzi va regândi un nou sistem de joc.
Rapidulețul a ajuns de nerecunoscut.
- Ești mai frumoasă fără ochelari!
- Dar nu port ochelari!
- De ai mei zic...
FzR!!
