RAPID

Începutul ăsta de săptămână nu a însemnat decât un lung șir de amăgiri. 

Și asta inclusiv din partea dnului Șucu care pare-se că nu-și poate imagina Rapidulețul mai mult decât un showroom, în care piesele de mobilier sunt însuși jucătorii...

Dacă în dreptul plecărilor îi vom afla curând pe Papeau, Oaidă și poate Blazek, la "sosiri" ne amăgim cu promisiuni, fake-news-uri și știri ce doar îi măresc expunerea patronului.

Prințișorul (ce bine că l-am ratat!), Filippo Melegoni, Debeljuh, Budu Zivzivadze, Andrei Ivan sau Arnel Jakupovic au fost săptămâna aceasta cei ce s-au transformat involuntar în agenți de publicitate Mobexpert.

Dacă prin absurd unul dintre ei semnează cu RAPID îl rog pe dnul Șucu să urmărească interviul oficial de prezentare.

Cu siguranță, precum toți ceilalți jucători de altfel, noua achiziție va spune că a ales Rapidul datorită suporterilor, pentru atmosfera și pasiunea inconfundabilă creată de aceștia, istoria și poveștile frumoase adunate în cei peste 100 de ani și pentru a face un pas important în carieră.

Pentru RAPID, nu pentru Mobexpert.

Dnul Șucu are șansa de a deveni, pe lângă imaginea de succes ce și-a construit-o, cel mai răsunător nume și exemplu de urmat.

Nu trebuie însă să uite faptul că Rapidulețul reprezintă și cel mai scurt drum de la extaz la agonie.

Sper ca dnul Șucu să aibă înțelepciunea și priceperea să ia deciziile cele mai bune și în favoarea Rapidului.

Să nu fie romanul ăla care și-a luat primul un autoturism electric Tesla și care apoi s-a decis să-l treacă pe GPL...

FzR!!

Vânătoarea

Părerea mea este că nu trebuie să ne grăbim să destupăm șampaniile, nici după reușita puștiului Rareș Dop și nici după prima victorie așteptată încă din luna martie.

Și asta pentru că și aseară Rapidulețul a tremurat la Iashington, Papeau ne este încă dator, Floricel Hasani se dovedește a fi același egoist, Burmaz încă este fără reviziile la zi, iar slovacul Jador pare mai emotiv decât ne-am fi închipuit vreodată....

Adevăratul examen se va susține sâmbăta viitoare în Prazilia, iar Șumi sper că încă din această dimineață să înceapă să-și facă temele.Chiar dacă se afișează plin de sine de parcă "a impușcat" nu știu ce mare trofeu.

Cică în dimineața asta, în loc să se apuce de notițe și analize fotbalistice,a dat o fugă la o partidă de vânătoare prin parcul Copou.

Acolo a impușcat o rață. Rața a căzut însă în ograda unui moldovean.

- E pasărea mea, insistă Șumi.

- Asta rămâne să ne decidem. Eu îți trag un șut cât pot de tare în punctul sensibil, apoi vei face și tu la fel. Cine urlă mai puțin ia pasărea.

- De acord!, rânjește Șumi.

Își ia avant moldoveanul și-i trage un șut năprasnic lui Ninel. După agonia suportată, antrenorul nostru își revine și șoptește cu greu:

- Bine. Acum e rândul meu.

- Lasă, zice moldoveanul. Poți să păstrezi rața.

Până sâmbăta viitoare Șumi, după ce-și revine cu adevărat, trebuie să pornească vânătoarea.

De fotbaliști. Și să-i lase pe bancă pe cei cu pregătirea fizică precară.

FzR!!

De zece

- Dnule Șucu, de unde v-ați dat seama că Nilă era pe interes?

- Păi când i-am spus că mergem la Nisipurile de Aur l-am văzut că el și-a luat lopata și 2 saci...

- În regulă, am înțeles, însă rezilierea contractului cum s-a încheiat?

- I-am spus că este ca un nor.

- Adică alb, mare și pufos?

- Nu. Adică de azi de când nu mai este în club parcă ni s-a luminat ziua...

La aeroport aud că irlandezul a ajuns tot cu trotineta aia.

Acolo înainte de îmbarcare, roșcovanul și-a sintetizat aventura sa în Giulești:

- Doctorul mi-a prescris să nu mai beau decât un pahar de whisky la o masă...

- Așa, și?

- Mi-am cumpărat încă 10 mese.

După o experiență eșuată dnul Șucu reușește o mutare de zece: readuce spiritul, speranța și pasiunea în Giulești.

E rândul acum și al lui Șumi să ne dovedească faptul că se poate reinventa, educa și alinia așteptărilor acționarilor. Și mai ales a suporterilor.

Bun revenit acasă, Șumi!

Baftă!!

FzR!!

Răbdarea

- De ce m-ați oprit, domnule polițist?

- Suflă aici!

- Dar asta este o plăcintă cu brânză!

- Exact! Dar e foarte fierbinte!

În afară de cartonașul ăla galben încasat seara trecută în Giulești, autistul ăsta de Dănilă nu a făcut mare brânză...

Bănuiesc că doar a găsit notițele lui Signore Bergodi, altfel nu-mi explic cum de a revenit la vechiul sistemul de joc, însă tot cel încă în căutarea unei victorii care să ne deblocheze.

Aș fi totuși nedrept dacă nu aș recunoaște faptul că roșcovanul s-a tot agitat pe marginea terenului, a urlat, s-a îmbrâncit cu jucătorii adverși, însă și-a păstrat aceeași aroganță la interviul de după finalul partidei.

Irlandezul ăsta, care ne pune la încercare răbdarea și ne mai da bătăi de joc la inimioare, ori are un contract beton, ori are nevoie de un consult medical.

- Pentru durerea în gât, doctorul mi-a recomandat un striptease, cică face bine...

- Băi, Mister! Un Strepsils, ți-a recomandat....Și ar mai trebui să consulți și alte specialități.

Din ce am zărit eu acolo la VIP dnul Sucu și-a pierdut și el răbdarea...

FzR!!

Liliacul

Ieri, cam noaptea ca hoții, nea Șucu i-a făcut în grabă bagajele lui Rrahmani. Cu destinația Praga.

Refuzând încă să mă gândesc că de fapt am fost iarăși amăgiți cu fel de fel de minciuni, de alea de multinațională, încă din seara aceasta salvarea sper totuși să ne vină (culmea!) chiar din partea lui Fail Demon ăsta.

Reușind o clasare pe penultimul loc și devalorizând RAPID "transferurile alea de marcă", irlandezul în seara aceasta nu are decât varianta victoriei.

Și nu de dragul nostru, ci doar la presiunea afaceristului Șucu care riscă să-și compromită pe viitor "investițiile alea". 

Și asta pentru că din play-out poți să mai transferi doar la echipele alea din play-off.

Șoricelului ăsta roșcovan nu i-a rămas deci decât varianta victoriei. Altfel îi va fi extrem de greu cu explicațiile, fix cam tot la fel ca într-o căsnicie...

Cică două șoricioaice vorbeau:

- Auzi, dragă, am un nou prieten. Uite, am și o poză cu el...

- Dar ăsta e un liliac!

- Da? Mie mi-a zis că-i pilot!!

Baftă, Lewa!

FzR!!

Chinul

"Când soția te iubește și te face fericit nici nu mai contează a cui e"...

Eu unul, că totuși la anii mei zic, nu mai cred în dragoste la prima vedere, trebuie de acum să pipăi...

Se spune că băieții ăia de la Coca-Cola au conceput forma sticlei aia contur într-adins pentru a fi recunoscută oricând și oriunde, chiar și pe întuneric.

Așa ne este și Rapidulețul nostru. 

Unic și inconfundabil. Unic prin farmecul său, chiar dacă iubirea asta mai mult ne chinuie.

Apropos de chin...

Nu știu dacă știți, da' io mi-am asistat soția atunci când a născut.

Când a început travaliul și dilatațiile alea nu am mai rezistat și am leșinat.

Personalul medical s-a mobilizat instant, m-au trezit, pus pe picioare, însă așa năucit cum eram am văzut capul copilului...și am leșinat iară.

S-au remobilizat doctorii, mi-am revenit, dar când am mi-am văzut copilașul cum iese și-l ridică ăștia...am leșinat din nou.

Până la urmă, ca într-un happy-end zic, m-am trezit pe un pat, alături de medic:

- Bravo, nașterea a fost în regulă, aveți o fetiță, să vă trăiască!!

- Doamne-ajută!! Bine că nu-i băiat, să ajungă să se chinuie ca mine!!

Și pentru că mă fac vinovat de o Iubire așa de mare, ca să mă asigur, am mai întrebat-o și pe doctoriță:

- Și peste cât timp credeți că vom putea face dragoste?

- În 20 de minute ies din garda. Așteptați-mă în parcare.

FzR!!

Veștile

Trebuie să recunosc faptul că nu am dormit mai deloc noaptea trecută.

Iar cauza vă asigur că nu este semi-eșecul de la Buzău. 

M-am obișnuit deja.

Anticipând faptul că în cel mai scurt timp se va elibera postul de antrenor, am așteptat un apel telefonic din partea dnului Șucu.

Și asta pentru că experimentele acestui Dr.Who au continuat și în Crang: debutul lui Diogo încheiat cu o accidentare, o nouă schimbare eșuată a sistemului de joc, menținerea mediocrului Floricel Hasani și batjocorirea ideii de fotbal.

Dnul Șucu a început să-și deconteze încăpățânarea, orgoliul și naivitatea avută în timpul interviului cu roșcovanul ăsta.

Dincolo de cheltuielile patronului, Rapidulețul riscă să piardă un nou an competițional și mai grav să provoace o scindare între suporteri. 

Capitalul cel mai de preț ce a menținut Rapidul în viață.

Nu am dormit. 

Pentru a-l înțelege și a nu fi nedrept, am tot citit pe net despre habarnistul ăsta de Nilă Demon.

Așa am aflat faptul că în copilărie taică-su a fost chemat de urgență la școală.

- Domnule avem o veste bună și una proastă.

- Păi ziceți-mi mai întâi vestea proastă.

- Fiul dvs este gay.

- Vai! Nu se poate. După atâția ani de educație, bani băgați în profesori...Și vestea cea bună care e?

- A ieșit Miss Boboc.

FzR!!

Blogstory

,,La 2 mai făceam nudism. La faţă eu am fost dintotdeauna urâtă, dar la corp eram mortală.

Mi-ar fi plăcut să pozez în Playboy, dacă ar fi existat, în primul rând pentru că nu mi-a păsat absolut niciodată de ce spune lumea despre mine şi aş fi pozat pentru că voiam să-mi arăt corpul. Îmi făcea o plăcere nebună să-mi arăt elasticitatea trupului, să mă joc în nisip.

Cu prietenii mei nu eram deloc curioşi să ne vedem părţile ruşinoase. Nu m-am gândit niciodată să mă uit acolo la prietenii mei. Nu vedeam nimic, parcă eram toţi de acelaţi sex.

Am fost îngrozitor de îndrăgostită de soţul meu, care era rapidist. Pentru că-l iubeam foarte tare şi pentru că voiam să-i devin necesară, nu numai în poezie şi în pat, ci şi în viaţa de toate zilele, m-am gândit că trebuie să-i potenţez toate bucuriile, împărtăşindu-i-le. Mergeam împreună pe stadion. Habar n-aveam de fotbal, dar dintr-odată am prins şi eu microbul. Nu putea să lipsesc de pe stadion în 1966 cînd Rapidul a câştigat primul său campionat. Acum Nino nu mai e şi mă uit la meciuri la televizor.

Acum, după trecerea anilor, când oamenii chiar nu prea mai au cu ce să mă surprindă, mă împrietenesc cu frunzele, cu pietrele, cu soarele, mă pomenesc vorbind cu pervazul ferestrei, certând clanţa uşii care se înţepeneşte.

Uneori, dimineaţa, înainte de duş, când mă duc la oglindă să văd cum mai arată trupul meu, fără cămaşa de noapte pe el, zâmbesc. Soarele îmi culcă umbra pe foaia de hârtie. Ies în balcon, îl văd după colţul blocului de vizavi. «Bună dimineaţa, ai grijă de mine», îi spun. Teiul a crescut până dincolo de marginea balustradei. O creangă îmi intră în balcon. Dau mâna c-o frunză. Simt materia ei moale, alunecoasă. Cele mai reuşite dialoguri le am cu fiinţele care nu vorbesc. Cred că ele ştiu cel mai mult.

O să-mi pun rochia pe dos, fiindcă pe mine mă prinde tot ce nu-i pe faţă. Regret pistruii care m-au părăsit... Fumez de la 16 ani, da niciodată n-am depăşit zece ţigări pe zi. Dacă mă las de fumat, nu pot scrie.

Cînd o să vină moartea să mă scoată la plimbare, normal, cu maşina ei de lux, o să mă răsfăţ, că n-o să mai am încotro.

Nu prea mai am prieteni, deşi mi se spune zilnic că aş fi foarte iubită. Fel de fel de fiinţe umane mă caută la telefon, unii mă trag de limbă, alţii îmi tot promit o întâlnire care ştiu că n-o să aibă loc niciodată. Cum fac faţă? Simplu, acum cincizeci de ani îmi plăcea să dansez french can-can, acum e mai greu. Sunt un Ford din 1931, ce vreţi?"

Nora Iuga, 93 de ani

Poetă, romancieră, traducătoare din limbile germană și suedeză.

FzR!!

Comebackul

Pentru a se asigura de comeback, în dimineața aceasta comisarul Moldovan a urcat în mașină și a plecat să-l re-aducă în țară pe Nilă Abranburnilă ăsta...

Cu lacrimi în ochi, gândind și cu voce tare, la câte probleme are, comisarul nostru a fost întrerupt din senin de GPS:"mergeți înainte!".

A bufnit în plâns, căci la câtă presiune pune Șucu acum pe el, chiar avea nevoie de o încurajare.

Cei 3275 de kilometri nu l-au descurajat, pentru că oricum drumul i-a fost mult mai liniștit decât gălăgia și la rapoartele alea multe de la birou...

- Hello! Am ajuns. Îmi faci o cafea?

- Yes. Sure. Ce cafea vrei?

- Ce vrei tu, ce-ți este mai ușor....

- Mai ușor îmi este să nu-ți fac!

Și nu i-a făcut. Britanic de cuvânt.

L-a invitat însă pe comisar la Lough Neagh Lake zic! la o partida de pescuit.

- Mister, vreau să fac c*c*.

- Sir Viorele, suntem în natură, poți să faci oriunde, și pentru asta nimeni nu o să te certe...

Pleacă președintele nostru și revine fericit după un timp.

- Ei, unde te-ai c*c*at?

- În mașină, că acolo nu sunt țânțari.

Pentru a aduce clarificări suplimentare, Vio "a înscris" pe locul din dreapta șoferului...

Nu au mai întârziat pe baltă, că oricum stăteau degeaba cu undițele alea încurcatele și fără râme.

- Ce aveți în punga asta? întreabă vameșul.

- Mâncare pentru Papagalu' ăsta.

- Aha, și vreți să vă cred că papagalului dvs îi place canabisul?

- Îi place, nu-i place, altceva nu primește!

Au parcat și urcat imediat în biroul numărul 1.

- Salut, Vio! Cum mai ești? Cum a fost? Te-ai acomodat RAPID în Anglia? Cum a fost cu volanul pe dreapta?

- Cred că m-am descurcat, Șefuțule! Doar că de câte ori îmi venea să scuip pe geam îl scuipam pe Lemon ăsta.

Nu știu dacă realizează roșcovanul, dar dacă nu reușește la Buzău ză great comebackul, drumul de întoarcere în Regat îl va face împreună cu Săpunaru.

FzR!!

Zânu'

Seara trecută a fost rândul lui Brunskill ăsta să ne măcelăreasca ideea de fotbal, de boem și mai grav cea de speranță. 

Continuând tezele lui Dănilă, Brunschin a reușit, prin posesia de puțin peste 30%, recordul all-time al Rapidulețului.

Stafful ăsta experimental ar trebui neapărat să meargă la psiholog, la vrăjitoare, să prindă peștișorul ăla de aur, să o întâlnească pe Zână Bună sau măcar pe Zânu' Șucu...

Cică mâine când i-a întâlnit pe Muppetsii ăștia, Zânu' nostru le-a promis îndeplinirea a încă unei dorințe. 

De fiecare,zic!

Brunskill a cerut o călătorie în jurul lumii.

Zanu' și-a rotit bagheta și PAC! în mâna ăstuia cu față de telenovele i-a apărut un bilet de avion.

Dănilă, mai puțin romantic, nu a stat pe gânduri și i-a cerut Zânului o nevastă cu 30 de ani mai tânără.

Zânu' și-a rotit bagheta și PAC! Dănilă s-a trezit la 83 de ani...

Curând va veni însă și rândul nostru, al celor din tribună, să ne punem o dorință...

FzR!