Dl. Gheorghe Scurtu este în primul rând unul dintre cei mai vechi suporteri în viață ai Rapidului – termen care nu-i place. I se spune în fel și chip: ”omul muzeu”, ”păstrătorul de amintiri”, ”Scurtu nebunul”.
Pretinde săi se spună ”apărător de legende”.
În realitate este un om care și-a legat aproape întreaga viață de Rapid, pentru care a și lucrat.
Precum nea` Chivu – care este aproape de o vârstă cu Rapidul, la cei 84 de ani ai săi dl. Scurtu a strâns o carte plină de amintiri, cum îi place să spună ”trăite, nu auzite”, dar mai cu seamă documente și informații reale din istoria Rapidului.
A trait în copilărie perioada boemă și a văzut nu numai Rapidul, ci întreg fotbalul cum s-a transformat, a prins desfințarea Carmenului și nașterea marelui Rapid – de după Locomotiva și CFR, este cel care a negociat contractul de sponsorizare cu Admiral și tot dânsul a fost primul care a propus la Rapid un proiect de susținere de tip ”socios”. Iar astăzi este un fan special al Rapidului, unul care și-a transformat apartamentul în muzeu.
Gheorghe Scurtu despre Gheorghe Scurtu
”M-am născut în 1933 și în 1940 cunoșteam primul refugiu din fața rușilor, plecând de la Cahul la Huși.
În 1942, văd prima oară echipa Rapidului, care a făcut o demonstrație la Huși, după victoria de la Brăila, din cupa Basarabia.
Ca localnic, i-am huiduit tot timpul.
Deci să fie clar, nu m-am născut rapidist.
În 1944 trăiesc un al doilea refugiu din fața rușilor, de la Huși la Târgoviște.
Un vecin, fără copii, dar în relații comerciale cu Mociornița, mă lua la București la toate meciurile Carmenului și devin fan al acesteia, inclusiv prin echipa mea de nasturi.
În 1947, când Carmenul a fost desființat, am fost obligat de colegi, să schimb numele echipei mele de nasturi.
Erau disponibile trei nume : Armata, Ciocanul și CFR.
Am ales CFR-ul, din antipatie față de primele două, dar și pentru că cei mai buni nasturi ai mei, Valentin Stănescu și Bazil Marian, trecuseră la CFR.
În aprilie 1948 ne mutăm în București și în vară mă prezint la un trial pe Giulești.
Sunt acceptat și devin „valetul” lui Bazil Marian, trebuind să-i spăl echipamentul de antrenament !
Sunt acceptat și de Valentin Stănescu și Fane Filoti, făcându-le diferite servicii, de exemplu aducându-le Doxuri (cărți de aventuri).
În 1956 devin inginer petrolist (foarte bine plătit) și sunt acceptat în elita suporterilor rapidiși.
În 1963 primesc legitimație de membru în COMITETUL De SPRIJIN al membrilor susținători, având un singur drept statutar, să dăm bani când ni se cere.
Uitasem să spun că mai devreme devenisem „sponsor” al generației ROMARTA, cu Olaru, Langa, Copil Todor.
Timpul trece frumos și în 1983 devin președinte al Comitetului Obștesc al suporterilor, iar în 1984 sunt ales în Comitetul de Conducere al Clubului Rapid.
Ambele funcții le-am deținut până în 1990.
La 12 ianuarie 1990 conduc Adunarea populară a rapidiștilor, în sala de sport Giulești, în care este aleasă noua conducere a clubului, cu Mihai Zaharia președinte și Puiu Ionescu antrenor.
Urmare apariției la Televizor la 25 ianuarie 1990 sunt contactat , eu Scurtu Gheorghe personal, de reprezentanții firmei austriece Admiral, realizând cel mai spectaculos contract de sponsorizare.
La 1 august 1990 este deschisă sala de jocuri electronice în Gara de Nord.
Luase ființă firma Rapid. Admiral.Games.Tourism, al cărui salariat am devenit, fiind în același timp Secretar al secției de fotbal reușind spectaculoasa promovare în prima divizie.
Timpul trece și în anul 2003 realizez , în propiul apartament, MUZEUL RAPIDULUI de care s-ar putea să fi auzit și dumneazoastră.
Încep să scriu despre Rapid.
VIAȚA CA O FLACĂRĂ VIȘINIE (patru volume, 970 de pagini A4), VIAȚA A PLECAT DIN GARĂ (370 de pagini A4) și O VIAȚĂ TRĂITĂ DEGEABA ? (38o de pagini A4) . Acesteia i-am realizat și o variantă electronică de 666 de pagini A4.
Am în pregătire o nouă carte DE CE SUSȚIN RAPIDUL, a cărei copertă ați putut-o vedea pe pagina mea de facebook.
La 16 decembrie 2016, în cadrul unei ceremonii din sala Giulești, am primit din partea Clubului Spoirtiv Rapid,o frumoasă plachetă pe care scrie „Domnului Gheorghe Scurtu,.în semn de prețuire pentru activitatea desfășurată în cadrul clubului”.
Cei care au cartea mea de vizită, au putut citi pe spatele ei:
„ RAPID, cea mai nemernică meserie românească de iubit degeaba ”
sursa: http://sustinrapidul.ro
Dnul Scurtu este nelipsit atat de la meciurile AFC Rapid cat si ale Miscarii CFR.
La cei 84 de ani reprezinta o lectie vie prin faptul ca lucrurile aparent scurte sunt lungi si minunate povesti.
De Iubire.
O lectie din care ar trebui sa invatam cu totii.
Respect d-nule Scurtu !!
FzR!!
