sâmbătă, 3 iunie 2017

Confesiunea lui Răzvan Lucescu

"În momentul în care arbitrul a fluiera finalul jocului și obținusem calificarea, țin foarte bine minte și acum ce-am făcut. M-am întors către tribuna oficială și-am făcut un semn, un gest, de descătușare și mi-am dat jos sacoul și-am plecat", își începe Răzvan povestea, la 12 ani de la acel moment.
"Am avut nevoie de o descătușare, să ies, să mă eliberez și să fiu singur. A fost o chestie nebunească. Am ieșit de pe teren, în doi pași eram în afara stadionului și-am luat-o pe jos. Era un șofer de autobuz care asculta meciurile din cupele europene şi era atmosfera din Giuleşti, şi la un moment dat s-a uitat la faţa mea şi zice «Tu eşti?». Da, zic, am avut nevoie să plec mai repede şi merg cu dumneata unde mergi, şi unde poţi opri, într-o staţie, mă laşi şi pe mine. Nici nu mai știu ce-am făcut cu telefonul, nu aveam nimic la mine...", spune Răzvan.
Chiar dacă acumulase frustări şi supărări, pe care le eliberase la final de joc, a reușit să ajungă acasă și apoi la o petrecere alături de jucători și de patron. 
Răzvan a vorbit pentru Observator și despre prima pagină a ziarului nostru, de după meciul cu Feyenoord.
"Pe coperta ziarului Gazeta Sporturilor a apărut o poză cu mine, mă surprinsese cu degetul în sus, m-a surprins perfect acea poză şi scria «UE pentru Copos»
M-a sunat foarte revoltat a doua zi, pe bună dreptate, şi m-a întrebat: 
«Ce-i cu asta? Ce...? Ce e cu ea, către cine a fost gestul ăsta?». 
Şi eu zic a fost un gest de descărcare împotriva celor care nu au fost alături de noi în perioada asta", spune Răzvan.
"Anii au trecut, au rămas amintirile şi chiar dacă au fost multe momente de tensiune, nu pot decât să-i mulţumesc domnului Copos. Eu și taică-meu, suntem singurii antrenori care am stat alături de el trei ani"

Răzvan Lucescu, fost antrenor Rapid

sursa: gsp.ro

Amintiri, emotii, pasiuni si nebunie. Pura.
Au trecut 12 ani de atunci.
Suficient cat sa credem ca este timpul sa urcam din nou in acel autobuz magic. 
Suporterii adevarati, cei din dinastia Lucescu, patronii sinceri si Rapidul Nostru drag.
Pana macar la prima statie.
A ligii intai. 
Cu bucuria infinita de a fi impreuna.

FzR!!