Peggy Harris din Vernon, Texas este o femeie în etate, care a încercat toată viața ei să fie binevoitoare și să ajute pe oricine putea.
Dar în spatele zâmbetului ei blând și cald se ascunde o tristețe, ce a încercat-o încă din tinerețe.
Povestea a început încă din 1944, pe când Peggy era o tânără atractivă, iar viitorul ei soț, Billie un pilot chipeș de 22 de ani.
Când s-au cunoscut, a fost dragoste la prima vedere, astfel a urmat binecuvântata căsătorie.
Proaspeții căsătoriți erau foarte încântați să-și înceapă traiul în comun.
Ei și-au împărtășit speranțe și vise, și-au făcut planuri fără să știe cât de drastic se va schimba viitorul lor.
La câteva săptămâni, din viața de căsătorie, Billie a fost trimis în Europa unde a început cel de-al Doilea Război Mondial. Peggy a rămas speriată și șocată, totuși înțelegând că soțul ei trebuia să-și îndeplinească datoria.
În curând Peggy a pierdut orice contact cu soțul ei.
Treceau săptămâni, luni și ea tot nu primea nici o știre despre starea lui Billie.
Războiul a luat sfârșit și ea încă nu aflase dacă soțul ei era mort sau viu.
Războiul a luat sfârșit și ea încă nu aflase dacă soțul ei era mort sau viu.
Femeia a încercat să-și continue viața, dar nu putea renunța la visul, când soțul ei va intra pe ușa casei și va striga:
„Sunt acasă!”.
„Sunt acasă!”.
Și ani după ani această povară devenea tot mai grea.
Chiar și atunci când se stingea orice speranță de a-și mai vedea iubitul soț, Peggy renunța să privească în partea altor bărbați.
Căci iubirea pentru Billie a fost una devotată și nu putea să-o trădeze, atunci ea și-a promis că nu se va mai recăsători niciodată.
Cu trecerea anilor femeia îndurerată a început să accepte realitatea și înțelegea că soțul ei nu mai era în viață.
În caz contrar, sigur, încerca să ia legătura cu ea.
Peste 70 de ani unele rude din partea lui Billie au decis să o ajute pe Peggy să afle totuși adevărul.
I-au contactat pe cei din cardul armatei și au reușit să obțină accesul către arhivă, la dosarul lui Billie.
Nimeni nu a fost surprins când au aflat că soldatul lor a murit în război.
Însă circumstanțele în care a murit au fost extraordinare.
Conform înregistrărilor, Billie a murit în 1944, la doar 6 săptămâni după căsătoria lui cu Peggy.
Avionul său a fost prăbușit peste Normandia, Ventes.
Martorii accidentului au urmărit scena prăbușirii și au menționat că pilotul a făcut tot posibilul ca avionul său să nu se prăbușească peste localitate, în caz contrar ar fi avut de suferit un număr de oameni mult mai mare.
În final s-a adeverit că Billie era un adevărat erou.
În timp ce Peggy asculta povestea despre moartea soțului ei s-a întristat, dar în același timp a răsuflat ușurată căci a aflat adevărul.
Știa sigur că trebuia să ajungă în Franța să viziteze mormântul soțului.
În momentul în care Peggy a ajuns în Ventes, ea fost copleșită de emoții.
Fiindcă soțul ei era un erou în acele locuri, exista și o stradă ce-i purta numele.
Locuitorii orașului comemorează eroismul soldatului de trei ori pe an.
Căci acesta a luptat curajos și a plătit cu viața proprie prețul vieții unei comunități întregi.
Unul dintre martorii accidentului lui Billie, în vârstă de 91 de ani, i-a povestit lui Peggy cu propriile cuvinte cum a avut loc evenimentul.
Acest bărbat împreună cu câțiva prieteni au mers să recupereze corpul soldatului și să-l înmormânteze creștinește.
Timp de 70 de ani, în aceeași zi, locuitorii orașului vin la mormântul lui Billie să-i aducă un omagiu eroului lor.
Rămășițele lui Billie au fost mutate într-un cimitir din Normandia, dar monumentul în cinstea lui a rămas totuși în Ventes.
Peggy a fost profund recunoscătoare străinilor, care au avut grijă de mormântul soțului timp de atâțea ani.
La un moment dat un veteran a spus:
„Dacă am fi putut să-l salvăm…”
Răspunsul emoționant a lui Peggy a fost:
„Ați făcut-o deja”.
După prima vizită, Peggy a revenit în Ventes în fiecare an pentru a aduce un omagiu soțului său împreună cu locanicii. Aceștia la rândul lor sunt extrem de mândri de a o avea printre ei pe Peggy, considerând-o un cetățean deplin al orașului.
Este o poveste inspirată dintr-o iubire veșnică, curaj și sacrificiu neobișnuit.
Billie a luptat pentru dreptate și a făcut tot posibilul pentru a împiedica pierderea unor vieți inocente.
Iar soția lui i-a rămas credincioasă, chiar și atunci când a înțeles că el nu se va mai întoarce.
Povestea aceasta este o dovadă vie că iubirea adevărată și curajul pot triumfa chiar și în cele mai întunecate și groaznice momente din istoria omenirii.
sursa: http://perfectmedia.info/
Iubirea pentru Rapid este Infinita.
Eroul Nostru Drag isi continua sacrificiile prin liga a 4-a.
Iar noi suporterii nu trebuie decat sa invatam a urma exemplul dnei Peggy Harris.
Fie daca asteptarea noastra va dura peste 70 de ani, la capatul acestui drum trebuie sa realizam faptul ca Rapidul Sufletelor Noastre reprezinta singura certitudine a acestei lumi care ne invata faptul ca "orice sfarsit nu este decat un nou inceput".
Pentru acest sentiment unic nu putem decat sa fim fericiti.
Cei mai fericiti de pe acest pamant.
FzR!!
