Rescriem aceleasi Povesti...

La pret de nu mai putin 70 de ani, Rapidul a infruntat ieri in batranul Giulesti formatia Carmen Bucuresti.

Clubul, patronat in perioada interbelica de catre industriasul Dumitru Mociornita si denumit se spune dupa numele unei femei ravasitoare, a reinodat intr-o sambata seara de brumar o poveste cu iz de dulce romanta.
Gazonul batranului Giulesti udat de cativa stropi de ploaie,  au parut lacrimi de dor la intonarea imnului. 
Probabil din Ceruri, nea Tinel Stanescu sau "bombardierul" Bazil Marian, componenti candva ai ambelor formatii, deveniti nemuritori in tricoul visiniu, au oftat cutremurandu-se plini de dor si nostalgie.
Bolta stadionului a fost strabatuta in doua randuri de o formatie de albi porumbei calatori, semn ca sufletelor celor de sus respira alaturi de noi aceste vremuri tulburi.
Cu siguranta nea Mincea a fost impreuna cu noi la meci aseara. 
Pentru ca precum in anii '80 am reusit cu o bucurie copilareasca sa strecor o rola de hartie. 
Daca atunci nea Mincea ma mangaia pe crestet cu un "bine, mai copile" astazi vantul imi ravasea amintirile.
Iar privirea cauta ratacita siluetele idolilor.
In teren firul ierbii este mangaiat de Pancu si Nico, in tribune daca am reusit sa ne adunam 2000.
Meciul pare aceeasi poveste plina de emotie.
Bara transversala, bara laterala, ratari, nervi si emotie.
Rola de hartie mi s-a ciufulit de tot in buzunar. 
Sufletul cu aceeasi naivitate spera intr-un rezultat bun.
'82 ne aduce descatusarea. 
Iar rola mea zboara grabita deasupra lui T2 anuntand fiesta.
Scorul se termina 2-0 pentru giulesteni.
Uitam de frigul ce ne patrunde in oase si ne aplaudam favoritii.
Sunt cei ce au reusit sa transforme seara de Halloween intr-o poveste.
Daca nu cea mai frumoasa, cel putin una plina de farmecul romantat al acestei Iubiri fara de Sfarsit.

FzR!!

Ce mai membra de partid...

La doua saptamani de la confruntarea din Giulesti, impotriva "frumoasei adormite" a fotbalului romanesc, ni se cuvine dreptul la replica fata de bannerul afisat de sudisti.

Inca din anul constituirii SC FC Rapid SA, probabil la fel precum multe alte societati, i-a fost sortit falimentul de o clasa politica aflata la putere. 
In 2006, vice-premierul copos este initiatorul legii insolventei L85/2006. 

Anii ce au urmat nu au insemnat decat planul diabolic pus in aplicare de vice-premierul de trista amintire si mediul corupt:
In calitate de ocupanta a locului 8 a Ligii I a editiei 2012-2013, refuzandu-i-se cei 1,6 milioane EURO drepturi de televiziune, SC FC Rapid SA devine prima echipa aflata in insolventa care este retrogradata in liga secunda.
Sigur, nu inainte de a se inventa circul unui baraj impotriva celor de la Concordia Chiajna, echipa patronata de Mircea Minea primarul ce va avea sa se transfere apoi in curtea celor de la ALDE.
In 2013 rapidistul declarat Minea avea sa militeze pentru fuziunea mai mult decat rusinoasa Rapid-Concordia. 
Fara succes.
In cele doua procese de la TAS si dupa disputarea Rapidului a doua etape de liga I, frf in calitate de parat nu-si apara cauza.
Semn ca politicul isi facea loc in fotbalul romanesc.
Unica victima a jocurilor cu iz de interese politice devine astfel SC FC Rapid SA.
Urmeaza cea de-a doua retrogradare in divizia secunda, culmea in cadrul aceluiasi an competitional. 
Episod (ne)demn de Cartea Recordurilor.
In sezonul 2013-2014, SC FC Rapid SA devine patronata de Adrian Zanfir, fost presedinte al Ligii micilor intreprinzatori din psd.
Rapidul devine tot mai evident jucaria unor interese obscure, sufletele miilor de suporteri si povestile lor de generatii fiind fara mila calcate in picioare.
SC FC Rapid SA revine in Liga I (devenita intre timp liga Insolventilor) indeplinind criteriul sportiv (castigatoarea Ligii a 2-a ) si pe cel financiar (castigatoare la TAS in urma unui proces in care aproape 600 de suporteri au platit cheltuielie de judecata).
Probabil pentru a sterge urmele planului diabolic, in sezonul 2014-2015 psdistul Zanfir cedeaza SC FC Rapid SA cuplului Valerii si Violeta Moraru.
Rapidului i se refuza plata celor 1,3 milioane EURO cuveniti din drepturi de televiziune pentru o nou promovata.
La data de 5 martie 2015 alegerile frf sunt castigate de Razvan Burleanu, dovedita mai tarziu ca fiind o unealta psd.
Editia 2014-2015 Ligii I este prima editie in care sunt retrogradate nu mai putin de 6 echipe.
SC FC Rapid SA retrogradeaza in liga secunda, alaturi de mari orase cu pondera consistent economica si din pacate tangente nefast politice: Medias (Romgaz), Brasov ( al fostului finantator psd Ioan Neculaie ), Cluj ( patronata de Florian Walter, cumatrul senatorului psd Miron Mitrea ), Galati (Marius Stan pe atunci membru USL ) si Piatra Neamt (devenita din jucaria lui Gherghe Stefan Pinalti, bataia de joc a lui Massone ).
ANAF, adica statul condus de o anumita coloratura politica, refuzand (??) sa recupereze cele aproximativ 3 milioane de EURO cuveniti si castigati sportiv, solicita falimentul SC FC Rapid SA.
DNA nu se autosesizeaza intr-o dubla crima: pagubirea cu buna stiinta a statului si batjocorirea unui simbol cel putin local.
In anul imediat urmator, Rapidul se reorganizeaza firesc prin continuatoarea de drept ( de la acea data!) a spiritului visiniu.
AFC Rapid, nu alta decat societatea lui copos ce invingea Hertha si Hamburg, candva actionara la SC FC Rapid SA, strange in jurul sau grupele de copii si juniori ai clubului Rapid, iar prin entuziasmul bunului Mihai Iosif reuseste promovarea in liga a 4-a.
Presedintele Manoliu, mana dreapta a lui copos, nici pana in ziua de astazi nu inainteaza o actiune judecatoreasca pentru revendicarea siglei, a brandului, palmeresului si istoriei. 
Actul constitutiv SC FC Rapid SA prevede dreptul automat al AFC-ului, in cazul voluntar al actionarilor de declarare a falimentului, asupra siglei, a brandului, palmeresului si istoriei.
Din pacate (sau din fericire!) falimentul SC FC Rapid SA este solicitat de catre ANAF, iar ultima legatura cu george copos este definitiv desfiintata.
Intersul politic fata de Rapid, dovedit de rea-credinta, se manifesta prin proiectul Academiei.
Suporterii strang randurile in jurul lui Pancu si a lui Nico, pentru a intoarce dintr-un sentiment de orgoliu spatele societatii lui copos.
In toamna anului 2017 asistam poate la cea mai trista confruntare: Rapid contra Rapid.
O umilinta in care statul ne-a tarat fara nici cea mai mica urma de umanitate. 
Fara bunul-simt elementar de a respecta valorile daca nu nationale, macar pe cele locale, statul a batjocorit Rapid ajuns la venerabila varsta de 94 de ani.
Mult trambitata licitatie pentru palmares se amana. 
De la valoarea initiala apreciata in jurul a 400.000 EURO, adunarea creditorilor (cu siguranta nu ANAF!) au ajuns in urma unei noi evaluari la cea de aproximativ 3 milioane de EURO.
Cum este de asteaptat DNA nu se va autosesiza, iar ANAF adevaratul principal creditor va ramane fara reactie.
Ramane de vazut cine va tranzactiona suma de aproximativ 3 milioane de EURO: psd-ul lui Zanfir (cel care a cedat Rapidul lui Moraru) sau psd-ul primariei sectorului 1.
Cert este ca pentru aproximativ un an, Rapidul va trai intr-o incertitudine juridica, de organizare si mai grav de identitate.
Din vina unor interese politice.
Circul si abuzul politic continua inclusiv cu templul spiritului nostru: stadionul Giulesti.
Cu o capacitate promisa initial de 30.000 locuri, proiectul a suferit modificari majore ajungandu-se la o capacitate de numai 14.500 locuri, cu aproximativ 5.000 locuri fata de capacitatea actuala.
Inutil de indicat faptul ca reducerea capacitatii insemna cel putin din punctul de vedere al incasarilor un handicap fata de celelalte rivale din Bucuresti.
Ramane de vazut care este de fapt planul diabolic atat fata de Rapid cat si fata de stadionul Giulesti.

Fata de cele de mai sus, cu scuzele de rigoare fata de unele derapaje cronologice, speram sa fi adus lumina mintilor inguste de la sud, ca aceasta apartenenta de partid inseamna de fapt executia in direct a poate celei mai frumoase povesti.

Despre generatii, Iubire si Sperante.

FzR!! 

A dog's purpose

O aventură plină de umor, trăiri intense şi cele mai îndrăgite animale, Câinele, adevăratul meu prieten prezintă destinul unui devotat patruped care îşi descoperă menirea prin prisma stăpânilor săi, pe care îi învaţă să râdă şi să iubească. 

Câinele, adevăratul meu prieten reprezintă o peliculă unică pentru că e compusă din trei filme mai mici, totul începând și sfârșindu-se cu aceeași poveste. 

Destinul simpaticului patruped se intregeste doar atunci cand in secventa de final a filmului, cel care pe parcursul a mai multor vietii  a fost si Ellie, Tino sau Buddy, este strigat cu glasul copilariei de catre stapanul sau iubit: 

"Bailey, Bailey, Bailey, Bailey!"

sursa: https://www.dcnews.ro

Sufletul nostru, fie ca s-a numit CFR, Locomotiva, Rapid sau Academia, a cunoscut intotdeauna aceleasi emotii cu exact mereu acelasi scop in viata: să râdă şi să iubească.

Chiar daca ieri AFC-ul a fost invins cu 7-0, iar Academia a zdrobit cu 7-1, ocaziile noastre de Iubire s-au revarsat in mii de reusite pe imaginarele (si functionalele!) tabele electronice.

Iar daca multi dintre noi ne urmam pasii spre Giulesti, fie doar din dorinta de a nu fi atat de singuri, cu siguranta poate chiar maine, vom striga cu glasul cel mai dulce al copilariei....:

"Bailey, Bailey, Bailey, Bailey!"

Iar noi, poate cei mai frumosi suporteri de pe pamant, vom stii sa auzim cu sufletele noastre:

"Rapid, Rapid, Rapid, Rapid"

Si ne vom simti din nou cei mai norocosi de pe pamant si din cele noua ceruri.

Pentru simplul motiv fiindcă stim sa râdem şi să iubim.

Ca nimeni altii.

FzR!!

Rapidul și Vasile...

In ziua, poate a reeditarii sfertului UEFAntastic, va propunem sa urmariti un filmulet despre Rapid, Destin, Viata, Fericire, Speranta si tristete...
Chiar daca "amarul a invatat sa inoate", fie si intr-un pahar de vin, retineti faptul ca Rapidul oricand va fi treaz.

In Inimile Noastre.

Rapid NU Moare!! 

FzR!!

p.s.: Pe terenul 5 din complexul ghencea casa armatei 5teaua invinge AFC Rapid cu 7-0. 
In meciul la care au asistat probabil doar 150 de rapidisti, invingatoarea de acum 11 ani a celor de la Hertha si Hamburg, a trebuit sa suporte (dupa cele sustinute de 1923.ro) un arbitraj partinitor, eliminarea lui Ionita, 2 goluri din ofsaid si refuzarea unui penalty evident.

Si-a transformat traumele în capodopere

Pe numele său complet Fyodor Mikhailovich Dostoyevsky este considerat unul dintre cei mai mari romancieri ai tuturor timpurilor.

Lucrările sale sunt recunoscute pentru profunzimea lor emoțională, Dostoievski fiind considerat unul dintre cei mai mari psihologi din istoria literaturii.

Operele sale urmează parcursul psihologic a stării patologice care conduce la nebunie, crimă și sinucidere, urmărind cursul stării emoționale de umilință, dorința de tiranie sau furie.

Detaliul necunoscut din viața romancierului rus

În anul 1847, Dostoievski s-a alăturat Cercului Petrashevsky, un grup de intelectuali care discutau despre socialismul utopic.

Într-un final, scriitorul s-a alăturat unui grup secret dedicat revoluției și propagandei ilegale.

La 23 aprilie 1849 el împreună cu membrii Petrashevski au fost arestați.

Au urmat 8 luni de detenție pentru scriitorul rus, iar la 22 decembrie a fost scos afară pe un ger năprasnic, îmbrăcat într-un halat, împreună cu alți prizonieri.

Aceștia au fost aduși în Piața Semyonovsky pentru a fi condamnați la moarte.

Dostoievski îi privea pe ceilalți prizonieri în timp ce erau împușcați și aștepta să-i vină rândul.

Venirea mesagerului care i-a salvat viața

În timp ce aștepta să fie ucis, un mesager s-a grăbit să vină cu noua hotărâre a țarului Nicolae care a abolit pedeapsa cu moartea.

Armele au fost coborâte, iar Dostoievski a continuat să scrie celebrul roman „Crimă și pedeapsă”, inspirat fiind din propria-i viață.

În schimbul vieții. Dostoievski a fost condamnat la patru ani de închisoare într-o tabără de muncă silnică din Siberia, după care a devenit soldat la frontiera mongolă.

Brutalitatea fizică și psihică la care era supus i-au amplificat crizele de epilepsie.

După 10 ani se întoarce în Rusia, unde scrie romanul „Amintiri din Casa morții”, iar acțiunea operei este bazată pe traumele suferite în timpul detenției din Siberia.

Viața tumultoasă și traumatizantă trăită i-au adâncit convingerile de credință:

„Dacă cineva mi-ar dovedi că Isus este în afara adevărului și că în realitate adevărul este în afara lui Hristos, atunci aș prefera să trăiesc într-un Hristos decât în adevăr”.

sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/stirileprotv-special/dostoievski-romancierul-rus-care-c-i-a-transformat-traumele-personale-in-capodopere-literare.html

Rapidul, condamnat si el la patru ani grei sub gerul ligilor inferioare, trebuind sa indure crima unui faliment diabolic si pana la pedeapsa de a juca impotriva sa, a cunoscut saptamana trecuta gloria crezuta a fi apusa.

Saptamana aceasta, la puterea a 2-a, Rapidul este condamnat a-si transforma toate aceste traume in adevarate capodopere.

Inchinate tuturor ce iubesc aceste culori sfinte.

FzR!!

Cât o mie de cuvinte....

FzR!!

Si inc-o zi in plus...

Imi incarc cartela RATB de la chioscul de la Plazza. 

Cum este si firesc il zaresc cu coada ochiului pe batranul inginer (cred eu!) asteptand tramvaiul. 

Oftez la gandul ca parca acum doar cativa ani domnul meu drag, cu barba alba si sange visiniu, era intotdeauna insotit de vechiul sau prieten...

In tramvaiul ce leaga cele doua cartiere rivale, isi fac loc primele suflete gatuite de emotie: un trening cu Roma, o sapca cu Rapid, fulare si sperante.

La piata Crangasi, tackling-ul unui domn la fel de nerabdator, imi istoriseste un incident petrecut cu o statie mai inainte:

" Un rapidist inalt, destul de afumat, a fost flancat de ambulanta si un echipaj de politie".

Zambesc, replicandu-i domnului faptul ca pentru acest suporter cu siguranta Rapidul a invins.

Si impreuna convenim faptul ca un egal in seara aceasta ar fi minunat.

Cobor si zaresc instalatia de nocturna pe care se sprijina Cerul. 

In jur forfota, manevre de parcare si mii de fulare.

Drumul pana-n fata teatrului imi pare la fel de lung precum in copilarie.

Treptele locasului de cultura sunt impanzite de mii de rapidisti.

Il zaresc pe Herea "rapit" pentru un selfie de o rapidista mai curajoasa. 

Dar si pe Ionut Voicu, caruia ii strang mana si-i spun ca-l "asteptam acasa".

Ne incurajam din priviri.

Si-mi continui apoi mai avantat aventura de a patrunde in stadion.

Cu greu imi gasesc un loc. 

Si este abia 18:30.

Rotesc privirea si "fac repede prezenta" celor din jur. 

Regasesc prieteni vechi de stadion, pe care nu i-am mai vazut in ultimul an.

Zambesc si-mi spun ca fara de tagada Rapidul este acolo unde se strang suporterii.

Pana la o decizie judecatoreasca sau verdict al vreunei licitatii, sufletele noastre au ales reflex, impotrivindu-se oricaror principii sau orgolii, acest inceput de drum.

Uitand de lupta nevazuta pentru palmares, sigla, istorie si culori, cei ce si-au ocupat aseara locurile in tribune au ignorat acest nou exercitiu financiar, pentru care rivalele exulta de bucurie la gandul disparitiei, dovedind faptul ca identitatea si Dragostea, bunuri ce nu apar in inventarul niciunei societati, inseamna continuitatea si credinta unor generatii de a-si duce povestile mai departe.

Inconjurat de cativa corporatisti, flancat de un cuplu de pensionari si putin mai in dreapta admirandu-l pe "visiniul Bebita", pornim recitalul.

De undeva de sus, probabil semn de la nea Mincea, o raza pare sa lumineze peluza ratacita de cativa ani.

Imnul, coregrafia, incurajarile pornite din sufletele noastre, provoaca cu siguranta invidie neinspiratilor ( n.r. coregrafia probabil cu "talpan pe tron") oaspeti.

Giulesti-ul este un infern, momentul este demn de Cartea Recordurilor:

In teren se termina 1-1.

In tribune victoria este a noastra a tuturor.

Pentru ca macar pentru inc-o zi in plus am dovedit, daca mai era necesar, ce inseamna Iubire, Devotament si Incredere.

Ce inseamna aceasta Mare Familie Rapidista.

FzR!!

p.s.: Imi cer scuze vecinului "de alaturi", caruia la golul lui Nico, dar intr-o bucurie comuna, am contribuit sa-i "zbor" sapca din cap. Care a tasnit printre banci, hat probabil pana-n primul rand. 

Unde probabil cat mai curand va fi si Rapidul Nostru.

Sold Out

Meciul din seara aceasta provoaca mii de controverse, argumente pro si contra, pasiuni, complexe si rautati.

Ingredientele unui derby.

Destinul batranului Rapid, incercat in intreaga sa istorie, nici macar aparat de propria sa conducere, anunta un nou inceput.

Acest inceput nu inseamna recunoasterea (inca!) a proiectului Academiei sau spatele intors celor de la AFC (continuatoarea macar morala), ci orgoliul si puterea de a refuza (fie impotriva unei logici evidente) orice capcana financiara sau juridica care sa tarasca sufletele noastre albe in jungla unui plan al capitalismului diabolic.

Suporterul simplu a inteles faptul ca AFC inseamna de fapt cutitul lui copos indreptat amenintator spre inima Rapidului, la fel cum a inteles faptul ca faptul ca lipsa de reactie (juridica!) a AFC-ului insemna neligimitatea.

In seara aceasta nu vom sustine o chiriasa.

In seara aceasta sustinem si reprezentam spiritul unic al Rapidului.

Giulestiul se dovedeste neincapator. Precum in zilele sale bune.

De aproape 3 zile este "sold out".

Si nu pentru ca se umple stadionul.

Ci pentru ca in seara aceasta dovedim faptul ca in sufletele noastre, a tuturor rapidistilor, este loc doar pentru Iubire.

Pentru ca Rapid insemn eu, tu, el, noi si voi.

Impreuna.

Toti cei ce am stiut intotdeauna faptul ca orice sfarsit nu este decat un inceput.

Poate mai bun....

Ne vedem acasa.

FzR!!

El Clasico

Dupa ce-i barbierim, le scoatem fotbalul din cap ( parul in cazul clientului 5telist), sa-i mai "punem si pe fuga".

Sa-si aminteasca "ei" faptul ca in Giulesti, in ciuda nevoilor si a necazurilor, Rapidul e numai Unul!

FzR!!

Ești prea bătrân...

Un episod incredibil s-a derulat inaintea confruntarilor Romaniei cu reprezentativele Armeniei si a Muntenegrului. 

Convocat la lot de catre selectionerul Daum,inainte de prima partidă, acesta i-a spus: 

’Cipriane, îmi pare rău că nu o să joci, te respect, te apreciez, dar ești prea bătrân!’

In seara aceasta, "batranul Deac" a egalat in minutul 88 pe arena din Copenhaga, reusind revansa atat fata de gratuita caracterizare cat si fata de nedreptatea facuta Romaniei de catre brigada de arbitri de acum 14 ani condusa de Urs Meier.

Danemarca - Romania 1-1

Rapidul, batranelul de 94 de ani, porneste saptamana viitoare in cea mai frumoasa calatorie a istoriei sale.

Pentru aceasta calatorie nu trebuie decat sa ne strangem in tribuna.

Toti.

Impreuna.

FzR!!

“Something is rotten in the state of Denmark! “

Sunt momente cand fotbalul te face sa te simti blestemat. 
Pentru Daniel Pancu, unul dintre aceste momente s-a petrecut in 2003, la Copenhaga, acolo unde Romania a facut 2-2 cu Danemarca, primind gol in ultimele secunde.

Acel meci ne-a lasat acasa inaintea turneului final din 2004 si a reprezentat un moment crunt pentru multi dintre fotbalistii acelei generatii.

Afla povestea spusa de Daniel Pancu despre acel meci in clipul de mai jos:

Tricolorii revin dupa 14 ani la Copenhaga. 

Paradoxal in poate cel mai bun meci al rapidistilor, in ordine la intonarea imnului: Ganea, Rat, Pancu, Iencsi si Lobont. 

Pe parcurs a intrat (cu voia Dvs) si "tradatorul" Bratu.

Pe o ploaie torentiala.

Amintindu-le rapidistilor faptul ca atunci cand lucrurile merg prost, plange Cerul.....

In acea perioada rapidistilor le mergea foarte bine: deveneau campioni in acel an si cel mai important, aveau cea mai frumoasa si o singura galerie.

Nimic nu avea sa anunte dezastrul din urmatorii ani.

Incheind cu o ironie amara, putem spune ca noi rapidistii am invatat sa ne temem de fericire.

Pentru ca in spatele ei se pot ascunde cosmarurile apasatoare ale unor ani grei.

Precum norii negri ce aduc ploaia.

Poate in seara aceasta nu va mai fi nimic "putred in Danemarca"....

Poate incepand cu saptamana viitoare noi rapidistii ne vom bucura.

Asa cum meritam.

Macar pentru credinta si speranta care ne-a caracterizat in toti acesti 94 de ani.

Hai Romania!

Hai Rapid!

" Niciodata nu sunt trist..."

La pret de o saptamana de la meciul care nu trebuia sa se dispute ( Rapid contra Rapid ), remiza alba a Academiei, ieri pe terenul Coresi, dupa aproape 70 de ani, sangele visiniu a clocotit de istorie, orgoliu si speranta.

Baietii lui Andrei Constantinescu, jucand pentru culori, dar si pentru chef Berechet, au zdrobit cu nu mai putin de 9-0 trupa "negrilor din Splai".

Dincolo de rezultat, pe o ploaie care a cazut intreaga zi, amintind de seara trista in care Pancu saruta gazonul Giulestiului, acest sfarsit de saptamana, in hazul de necaz providential, ne-a dovedit faptul ca noi rapidistii stim sa inventam motive pentru a nu uita de bucurie.

In anul in care am intors spatele celor de la AFC, sprijinind doar din orgoliu Academia, refuzand faptul ca sufletele noastre sunt sarace, rapidistii au inceput sa stranga randurile.

Iar sambata viitoare, daca nu vom dovedi cat de multi am ramas, macar ne vom mangaia sufletele cu Iubirea Noastra.

Fara de Sfarsit.

Si indiferent de rezultat, vom ridica fularele deasupra capetelor si vom canta:

"C-asa sunt eu rapidist,

Niciodata nu sunt trist...."

FzR!!

Visul....

69-31% raportul posesiei, 627-195 raportul paselor, 553-143 raportul paselor reusite - statistica prezentata de UEFA la finalul meciului nu are nicio legatura cu scorul de pe tabela.

Turcii lui nea Mircea Lucescu sunt invinsi pe teren propriu la scor de neprezentare de VISlanda si nu mai au sanse sa prinda barajul.

Cu tot respectul pentru nea Mircea, noua lectia a nordicilor de langa Oceanul Artic trezeste o Magica speranta.

VISlanda, tara in care cu putin peste 21.000 jucatori legitimati,  dupa minunea de la Europene, are sanse de a se califica la Cupa Mondiala.

Minunea din vara trecuta poate capata dimensiuni mondiale.

Nestiute.

Pentru ca acesti islandezi, din tinuturile artice, cu inima calda au stiut sa viseze si mai ales sa-si poarte echipa pe cele mai inalte culmi.

Ale bucuriei.

De sambata viitoare rapidistii au sansa unui nou inceput.

FzR!!

Scor alb. Sange Visiniu.

Ieri, din pacate in ziua in care Nico sarbatorea implinirea a 35 de ani de pasiune, Academia a inregistrat prima restanta, remizand alb impotriva celor de la Comprest Gim.

In anul trist al dezbinarii noastre, jocul slab al celor doua echipe in visiniu, paradoxal inseamna tocmai speranta ca nu avem un sfarsit.

Pentru ca Rapidul Nostru este acela ce ne aduce dureri de cap, pulsul marit, dar si cea mai placuta emotie a sufletului.

Dincolo de rezultate.

Dincolo de remiza alba, remarcam cantecele galeriei.

A celor cu sange visiniu.

Si promisiunile celor din teren.

Pentru meciul de sambata viitoare.

FzR!!

Promisiunea

2014. 
Promisiunea lui Pancone.

FzR!!

" Daca as putea...."

:-)

FzR!!

Permisul de tren

Rică Răducanu, fostul mare portar al Rapidului, dar și al naționalei, a povestit, la inițiativa digisport.ro, despre modul în care a ajuns să fie antrenor cu portarii tricolorilor, pe vremea în care Mircea Lucescu era selecționer.

”Pot spune că am deschis drumul antrenorilor de portari la echipa națională, sigur cu ajutorul lui Mircea Lucescu. Erau generalii Dragnea și cu Stan la acea vreme, care dictau tot la echipa națională.

Numai că, Mircea Lucescu jucase pe afară, era umblat, avea deja o altă mentalitate, așa că a zis că vrea un antrenor special pentru portari.

Era o noutate.

Cu această cerere, a răscolit pe toată lumea.

A izbucnit un adevărat scandal atunci, că de ce să mai fie unul în plus la lot, dar el era cu altă mentalitate, plus că așa era în fotbalul mare.

Nu vreau să mă laud că am fost și eu numărul 1, dar așa a fost, plus că am fost numărul 1 și la antrenori cu portarii.

Pentru că eram foarte buni prieteni, Lucescu m-a luat lângă el în ’81, imediat după ce m-am lăsat de fotbal și am stat 10 ani alături de el, ne-am calificat și în 84, a fost frumos”, rememorează Răducanu.

Legenda giuleștenilor a povestit, în stilu-i inconfundabil, și cum a ajuns să călătorească la Euro ’86, deși nu avea pașaport și nu se afla pe nicio listă oficială.

”Mircea mă știa pe mine cu caterinca, cu aia, mai ales că atunci erau cantonamente lungi, nu ca acum de două-trei zile.

Atunci se stătea și câte o lună în cantonament.

Mai băgam povești de ale mele, mai băgam în ele, vorba lor, ’hai, nea Rică, că bagi în ele!’ (n.r./ - râde cu poftă). Dar, trebuia să am grijă de ei, erau tineri, bine și eu eram tânăr, dar nu de vârsta lor.

Eram benevol la națională, că nu eram pe listă. În ’84, când ne-am calificat la Euro, m-am urcat în avion fără pașaport, pentru că nu-mi ieșise viza.

Dar, ce am făcut eu?

M-am așezat acolo la rând, pentru că mă știa lumea. M-am dus cu permisul de tren, pentru că pașaport nu aveam, dar, culmea e, că, nu m-a întrebat nimeni de sănătate.

Când am plecat din România, căram bagajele cu echipamentul. ’Hai băieți, hai la avion!’, s-a auzit la un moment dat, și m-am dus și eu.

Am intrat și mi-am zis, fie ce o fi, dacă mă dă jos din avion, aia e!

Când am ajuns la bord, era o fată de acolo, din echipaj, care tot număra.

Mi-a zis: nea Rică, știa că sunt cu portarii, e unul în plus. I-am zis, taci, că eu sunt acela, după care m-am dus în spate la bagaje.
Când am ajuns în Franța, nu ne-a întrebat nimeni nimic.

În schimb, când m-a văzut generalul Stan acolo, în Franța, a înghețat.

Asta pentru că nu eram dorit de cei doi și atunci mă păcăleau și-mi spuneau mereu că nu mi-a ieșit viza.

A fost frumos.

Am dormit în cameră cu unul dintre maseuri și mâncam o dată pe zi, dimineața, pentru că era moca, cum se întâmplă pe la hoteluri.

Dar, nu mai contează, astea sunt cele mai frumoase amintiri”, a povestit Rică Răducanu.

sursa: digisport.ro

Voie buna, spirit si unitate.
Ingredientele rapidistului.
Aaa......si un permis de tren.
Care sa ne duca cat mai repede acolo unde ne este locul: la granita dintre agonie si extaz.
La granita de unde cantecele noastre se aud atat de frumos.

FzR!!

" Glasul mut al roților de tren..."

Ruj Pe Bară.

Lacrimi pe obraz.

Suflete albe.

Ceruri visinii.

FzR!!

Cea mai trista zi...

30 septembrie 2017

Stadionul Giulesti.

AFaCerea RAPID infrunta chiriasa Academia RAPID.

Oaspetii inving cu 3-0.

Cea mai trista zi.

A rapidistilor.

Pentru ca noi daca nu am fi ratacit si daca am fi fost uniti nu am fi permis asa ceva.

Iti cerem iertare, nea Mincea...

Cel putin pentru motivul ca in aceasta zi, pentru prima data noi rapidistii, contrar cantecului, am fost tristi.

FzR!!